Scurt requiem pentru Ernest Borgnine

Tweet about this on Twitter2Share on Google+4Pin on Pinterest3Share on Facebook0Buffer this page

A murit şi Ernest Borgnine, acum câteva ore, la frumoasa vârstă de nouăzeci şi cinci de ani. Când a murit Havel n-am avut cum să scriu, iar despre el s-au găsit alţii mai potriviţi să scrie. Eu nu l-am apreciat într-atât încât să-mi dau în mod public cu presupusul. Pe Borgnine, care a luat un Oscar în 1955, cu ani destui înainte ca mulţi din noi să se fi născut, ni-l aducem aminte din peste o sută de filme deşi a jucat şi în seriale. Îl pot şti cei care văd Sponge Bob în original (o chestie mişto dacă vrei să-ţi obişnuieşti copilul de mic să-şi dezvolte urechea pentru o limbă străină), el este vocea lui Mermaid Man.

Ernest Borgnine primind statueta de la Grace Kelly, în 1955


[sursa]

Când s-a născut la 24 ianuarie 1917, în Hamden, Connecticut, îl chema Ermes Effron Borgnino, fiul Annei (Boselli pe numele de fată) şi al lui Camillo Borgnino. Familia s-a stabilit în North Haven, tot Connecticut, şi după nişte certuri şi împăcări, au hotărât să-şi schimbe numele în Borgnine. Deşi era singur la părinţi, s-a înrolat în marina militară în 1935, a stat până în ’41, iar când Statele Unite au intrat în război, s-a înrolat din nou şi s-a umplut de medalii până în 1945. Cu toate astea, după război s-a trezit cam deznădăjduit şi fără slujbă (bineînţeles). Mama lui l-a încurajat totuşi. Citez din ce-şi aducea el aminte într-un interviu, referitor la mama lui: “Ea zicea că mi-a plăcut mereu să mă prostesc în faţa oamenilor, aşa că de ce n-aş încerca totuşi să mă fac actor? Stăteam la masa din bucătărie şi m-a trăsnit dintr-o dată. Nu glumesc. Iat-o pe Grace Kelly peste zece ani că-mi întinde un Oscar!”

Ernest Borgnine acum doi ani


[sursa]

A murit în spital la Los Angeles, înconjurat de familie şi copii. Mai citiţi voi despre asta, prin alte ziare. Că tot vorbeam de morţi, şi tot legat de Los Angeles, au dat ăia verdictul şi în ceea ce priveşte cauza morţii lui Natalie Wood în 1981. De la “accidentală” au modificat-o la “nedeterminată”, ceea ce-i scoate de sub bănuieli pe Robert Wagner în special, ca bărbat şi fost soţ gelos ce era şi Christopher Walken, un musafir pe yahtul ăla, Splendor, pe care s-a întâmplat să moară doamna Natalia. Căpitanul (aşa le zice şi ăstora care conduc bărcuţe, tot “captain”) a povestit ceva atunci, şi altceva în două mii opt sau nouă, când a “scris” o carte cu o prietenă jurnalistă. Tanti asta jurnalistă, nu s-a lăsat până n-a făcut destul tămbălău că au redeschis ăia cazul. Cam târziu, şi toate bune pentru Wagner, care e cam suspect, căci suspecta la rândul lui că Walken era mai horny şi erau cu toţii cam băuţi. Căpitanul nu era pe punte, dar i-a auzit certându-se pe soţii cei beţi şi cam pastilaţi. A auzit cică şi nişte zdruncinături. Când s-a obosit să iasă de unde era (probabil în cabină la el), i-a spus Wagner că n-o găseşte pe Natalia. Apoi i-a interzis căpitanului să cheme Paza de Coastă. Cam cusute cu aţă albă o grămadă de chestii. Dacă vreţi să scormoniţi, puteţi să citiţi cartea, Goodbye Natalie, Goodbye Splendour, e doar vreo 3 dolari pentru Kindle. Nici atunci în ’81 nu se descoperise exact dacă ea a murit băută, bătută şi înecată, sau numai băută şi înecată. Nici Robert Wagner, nici Christopher Walken nu au stat izolaţi ca “suspecţi”, au jucat pe unde li s-a oferit, bine mersi.

Wood cu Wagner


[sursa]

Sunt sigur că pe Natalie Wood o ştiţi cu toţii indiferent când v-aţi născut, a jucat cu Warren Beatty, cu James Dean, era leoaică, era şi frumuşică, unii probabil ştiţi că era şi rusoaică, o divă a vremii.

A mai murit ieri parcă, Tamango lăutarul, pe care nu-l cunosc că eram plecat iar când am văzut ştirea într-un banner, am crezut iniţial că murise Tamango Răducanu portarul. De aceea am scris acum şi de el. Să se odihnească în pace cu toţii.

 

Urmăreşte pe Twitter. Nu greşeşti dacă o faci. Unii urmăresc şi sau care sunt tot conturile mele…
“Pe Româneşte” e pentru tine, vorbitorul şi înţelegătorul! Ar fi bine să ne “încercuim” pe Google+, însă cel mai sigur este formularul din sidebar, pentru newsletter, pe care aş fi onorat să-l completezi cu numele tău real şi o adresă valabilă de email şi/sau
să te abonezi la Ipoteze despre concluzii prin Feedburner. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat atunci când apare ceva nou :).

Copyright © 2012 Ipoteze despre concluzii – Requiem pentru Ernest Borgnine


Dacă ţi-a plăcut articolul, te rog spune şi altora

Tweet about this on Twitter2Share on Google+4Pin on Pinterest3Share on Facebook0Buffer this page

Pings şi Trackbacks

Spune-ţi părerea

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>