Din nou, Kissinger!

Pin It

Am aşa, o vagă senzaţie că aş putea să vă plictisesc cu subiectul ăsta. Dar, iată nişte fapte care nu-s în Wikipedia, despre “Moş Kissinger”, pe care-l admiră şi un băieţel de pe reddit. E un băieţel care scrie nişte comentarii cât o postare de blog, care are sau nu are dreptate, are vervă în schimb, jigneşte fără să controleze (de parcă dacă ar controla, aş fi de acord cu jignirile), în fine, are şi vocabular. Puteţi să vă uitaţi şi voi după el, deşi aţi pierde timpul. Mai bine continui cu ce vreau să spun acum.

Francois Mitterand – copertă de DVD


[sursa]

Mitterand l-a numit pe Henry Kissinger “meşterul manipulator” al conflictului din Iugoslavia. Aceste presupuse acuzaţii, îi sunt adresate public la o Conferinţă pentru Securitatea Europeană, prin decembrie 1994, care a avut loc la Budapesta. Asta numai pentru că este în legătură cu articolul precedent. Cred oricum, că n-am să mă opresc doar la asta, decât dacă obosesc eu însumi sau mă plictisesc până la urmă.

“Liderii sârbi au cheltuit milioane de dolari pe contracte şi plăţi de datorii înspre Statele Unite, ca parte a planurilor lor de război. Surse de pe Wall Street spun că majoritatea acestor înţelegeri fulger erau aranjate să-i facă bani rapizi firmei lui Kissinger, Kissinger Associates, al cărei director fondator era Lordul Carrington, negociatorul pentru “pace” în fosta Iugoslavie. Mai primiseră bani şi prietenii lui Kissinger, Lawrence Eagleberger şi Brent Scowcroft. La un audit al extraselor unor bănci din New York, s-a constatat că în 1992, Eagleberger (fost Secretar de Stat al SUA) şi Scowcroft (consultant de securitate al Casei Albe pntru George Bush) au ascuns aprobarea unor sume importante de bani cître sârbi, în timp ce ei formulau “poziţii imparţiale ale Statelor Unite” în conflictul dintre variatele facţiuni etnice din fosta Iugoslavie.”
– Warren Hough, scriitor şi analist politic

Consultantul lui Radovan Karadzic din aceeaşi perioadă era Sir Alfred Sherman, cunoscut ca “inventatorul lui Margaret Thatcher”. Sârbii au fost finanţaţi prin bănci din Belgrad implicate în spălări masive de bani din droguri. Numeroase “Fundaţii” care-i poartă numele, au fost înfiinţate peste tot de către George Soros, un bun prieten al lui Lawrence Egleberger, un aliat apropiat al lui Milosevic. Jurnalişti francezi au dezvăluit că prin 1994, CIA îi îndemna pe musulmanii bosnieci să-i contra-atace pe sârbi cu nesăbuinţă, promiţându-le ajutor american (fals) – fapt consimţit şi de George Kenney, un oficial american din Departamentul de Stat, răspunzător de problemele iugoslave până la demisia sa din august 1992. În timp ce musulmanilor li se înscena “ajutorul” american, reţeaua lui Kissinger juca “poliţistul bun – poliţistul rău” implicându-i pe Milosevic şi Karadzic. Hugh mai spune că, conform acestui scenariu, Milosevic, clientul lui Kissinger Associates, condamna public masacrele ilegale ale trupelor lui Karadzic împotriva bosniecilor musulmani. Dar în ascuns, guvernul Milosevic l-a aprovizionat pe “renegatul” Karadzic cu tot sprijinul şi armamentul de care a avut nevoie în “războiul de exterminare” împotriva vecinilor musulmani. Re-aprovizionarea musulmanilor, era blocată desigur, de embargoul Naţiunilor Unite.

Lordul Carrington


[sursa]

Henry Kisinger a fost numit “un conflict de interese pe picioare, cu glas”. Benjamin Franklin a spus “Cei care pot renunţa la libertatea lor esenţială pentru a o mică siguranţă temporară, nu merită nici libertate, nici siguranţă” (prin 1759). Comparaţi asta cu spusele lui Kissinger, la un moment dat: “Nu-s decât nouăzeci de mii de oameni acolo. Cui îi pasă?” (referindu-se la populaţia din Insulele Marshall, aflată în raza de acţiune a experimentelor cu bombe nucleare americane)
Cu un astfel de Moş Kissinger avem de a face. Iată din perlele dumisale:

Într-un articol din Washington Post din ’89, a spus: “Caricatura lui Deng ca tiran, este nedreaptă. China rămâne prea importantă pentru securitatea naţională americană, pentru a risca relaţiile în urma unor emoţii de moment. Nici un guvern din lume nu ar fi tolerat ocuparea pieţei centrale din capitala sa pentru mai mult de opt săptămâni, de către demonstranţi!” Nici “domnul nostru” Iliescu n-a tolerat Piaţa Universităţii. E drept că acum mă gândesc cu deznădejde la acele vremuri, nu cu nostalgie.

Deng Xiaoping – copertă de “Time Magazine”

Un articol din Wall Street Journal, tot din ’89, numit Domnul Kissinger are păreri despre China… şi legături de afaceri, spune că Kissinger conduce China Ventures, o companie angajată în legături cu Banca de Stat a Chinei, iar broşura de reclamă declară că această companie nu investeşte decât în proiecte agreate necondiţionat de Republica Populară Chineză. Analiştii spun că articolul e incredibil de aprofundat pentru un jurnal american, el răscoleşte destul de adânc afaceri private care se ascund în spatele politicii externe a Statelor Unite (chestii la care jurnaliştii lor nu sunt atât de străluciţi), chiar şi atunci când, în cazul lui Kissinger, acestea ajung să se strângă în mâinile unei singure persoane.

Mai ţineţi minte Hotel Rwanda, sper. Un film, nu? Dar ştiţi cine a venit la Kigali doar cu câteva zile înaite de începerea masacrului, într-o misiune diplomatică de “pace”? Probabil aţi ghicit, Lordul Carrington, însoţit de Henry Kissinger.

Urmăriţi pe Twitter. Nu greşiţi dacă o faceţi. Unii o fac şi cu sau dar e mai greu de comunicat acolo…
“Pe româneşte” e mai sigur! Nu e rău nici dacă ne “încercuim” pe Google+, însă cel mai sigur este să vă abonaţi la Ipoteze despre concluzii prin Email. Nu veţi fi abuzaţi, ci doar anunţaţi :).

Copyright © 2012 Ipoteze despre concluzii – Henry Kissinger, again!

Pin It

Spuneţi-vă părerea

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Articolul precedent:
Articolul următor: