The Dark Knight în viziunea lui Aaron Swartz

Acesta este ultimul articol de pe blogul lui Aaron Swartz. Înainte de a-i face şi un panegiric, aş vrea să citiţi cele ce urmează:

Ce se petrece în The Dark Knight

Aşa cum am mai vorbit, în Batman Begins programele de anti-sărăcie stil anii ’60 duc la creşterea criminalităţii, în timp ce în The Dark Knight Rises, politica dură împotriva criminalităţii, stil anii ’80, duce la revolta clasei de năpăstuiţi economic. Cele două filme sunt imagini în oglindă, una despre eşecul politicilor liberale, cealaltă, despre eşecul politicilor conservatoare. De aceea, The Dark Knight este de fapt ultimul film din această trilogie nihilistă, sprijinind lipsa de speranţă a tot ceea ce se situează în afara obişnuitei confruntări stânga – dreapta.

De la început, oraşul este indecis în a-l considera pe Batman, care a devenit inspiraţia unui val de imitatori de mâna a doua. Unii consideră greşit să idolatrizezi un vigilante mascat, dar majoritatea (inclusiv noul Procuror General, Harvey Dent) sunt de acord cu rezultatul.

Dent îşi face treaba lui în punerea după gratii a criminalilor, lucrând din interiorul sistemului. I-a arestat pe toţi bancherii mafioţi (cu excepţia lui Lau), iar acum îi arestează el însuşi pe bandiţi, începând cu şeful mafiot Maroni (care l-a înlocuit pe şeful mafiot Falcone). Însă, deşi punerile astea sub acuzare îi aduc o mare popularitate politică, se pare că nu prea sunt şi rezultate concrete – gangsteri noi, le iau locul celor vechi, indiferent pe cine arestează Dent.

Dent hotărăşte că dacă vrea cu adevărat să câştige, trebuie s-o facă în stil mare. Îi arestează pe toţi odată, cu acuzaţii uşor de demontat. Nu-i pasă că încalcă regulile atâta timp cât rezolvă problema. Îi citează pe vechii romani, care au suspendat “democraţia” pentru a-şi proteja oraşul (deşi cum subliniază şi Rachel, până la urmă au pierdut democraţia cu totul). “Ori mori erou, ori trăieşti destul cât să te vezi devenind criminalul”, explică Dent. El spera să preia mantia lui Batman, dar s-o facă din interior.

Însă, cum explică şi primarul, Dent nu numai că se revoltă împotriva propriului simţ etic, el se revoltă împotriva sistemului: “mafia, politicienii, jurnaliştii, poliţiştii, toţi cei al căror portofel este pe cale să se uşureze”. Dacă el cade, carierele noastre sunt terminate.

În timp ce Dent este deranjat de sistemul judiciar, Joker este deranjat de criminali. Le spune că trebuie s-o facă de pomină: trebuie să-l ucidă pe Batman. Se oferă el s-o facă, pentru o sumă de bani cu care gangsterii sunt până la urmă de acord. Joker este obsedat de homo economicus în teoria jocurilor (de unde din altă parte să-i fi venit nimele?): întrebat de gangsteri de ce are nevoie de bani pentru a-l omorî pe Batman, acesta le spune “Aşa m-a învăţat mama: dacă eşti bun la ceva, să n-o faci niciodată pe gratis.”

Filmul începe cu Joker care angajează cinci oameni să spargă o bancă: Dopey anihilează sistemul de alarmă, Happy îl împuşcă pe Dopey şi forează prin safeu, Grumpy îl împuşcă pe Happy şi umple conţinutul lui în saci de plastic, un autobuz dă peste el şi-l omoară, Bozo îl împuşcă pe şoferul autobuzului. În sfârşit, Bozo îşi dă masca jos, iar noi vedem că-i de fapt Joker. Acesta este jocul clasic al piratului, exact ca în teorie, Joker se va alege cu aproape toţi banii.

Batman vrea să-l găsească pe Joker şi-l ameninţă pe gangsterul Maroni. Însă fără folos, aşa cum îi explică şi Maroni: “Nimeni n-o să-ţi spună nimic – sunt atenţi la ce faci – tu ai reguli. Joker…, el nu are nici o regulă. Nimeni n-o să se pună rău cu el, pentru tine.” Aceasta este o aplicare directă a teoremei jocului, a lui Davies-Folk: chestia raţională este să pari neraţional, astfel încât oponenţii tăi nu pot conta pe faptul că tu ai face ceea ce e raţional.

Alfred îşi dă repede seama de asta, pentru că-i aduce aminte de lucruri din trecutul său:

“Eram în Burma, acum multă vreme. Prietenii mei şi cu mine, lucram pentru guvernul local, care încerca să cumpere loialitatea şefilor de trib, ademenindu-i cu pietre preţioase. Însă caravanele lor erau prădate de un bandit, într-o pădure la nord de Rangoon. Ni s-a cerut să rezolvăm problema, aşa că am început să căutăm pietrele preţioase. După şase luni, încă nu găsisem pe nimeni care să fi făcut vreun schimb cu el. … Într-o zi, am găsit un copil care se juca cu un rubin mare cât o portocală. … Banditul începuse să arunce pietrele. … Unii oameni vor numai să vadă lumea că arde.”

Observaţi paralelele. În povestirea lui Alfred, întregul status quo este corupt (inclusiv guvernul local şi şefii de trib). Planul oficial este de a-i corupe şi pe oameni. Însă planul este dat peste cap de cineva încă mai nebun, cineva care doreşte să fure, însă pe care nu-l interesează să păstreze nimic pentru el.

Destul de sigur că atunci când Joker pune în sfârşit mâna pe bani, le dă foc.

Între timp, compromisurile etice ale lui Dent se înmulţesc.Când îl răpeşte pe unul din tâlharii lui Joker, încearcă să-l ameninţe pentru a stoarce informaţii de la el, chestie pe care Batman o face în mod obişnuit. Batman îi reaminteşte lui Dent că n-are cum să reuşească făcând la fel – asta îi va distruge credibilitatea de tip din interiorul sistemului.

Într-o scenă culminantă, Batman îl confruntă în sfîrşit pe Joker în mijlocul drumului. Joker ştie că Batman are doar o singură regulă (“N-am să fiu niciodată un călău”) şi-l stârneşte pe acesta s-o încalce şi să-l omoare. Însă Batman nu se poate hotărî să o facă, se abate la un moment crucial şi sfârşeşte lovit, în timp ce Joker supravieţuieşte. (exact: Joker tocmai a câştigat “jocul puilor”)

La o adică, Joker îi spune lui Batman că deşi lucrează în afara sistemului, el este pionul sistemului:

“Pentru ei nu eşti decât o ciudăţenie ca şi mine. Au acum doar nevoie de tine. … Cum nu vor mai avea, te vor izola ca pe o boală. … Morala lor, regulile lor… o glumă proastă. Aruncate la primul semn de tulburare. Ele sunt doar atât de bune cât le lasă lumea să fie. Vei vedea – Am să-ţi arăt…

“Ai regulile astea şi crezi că ele te vor salva. Însă singurul mod valabil de a trăi în lumea asta, este fără reguli.”

Gordon îl arestează pe Joker şi-l duce în arest la secţia comandată de el, numai că Joker pretinde că secţia nu este condusă de el, de Gordon, ci de oamenii lui Maroni. “Nu te deprimă asta, locotenente, să-ţi dai seama cât de singur eşti, de fapt?” (o problemă clasică a unui agent principal).

Joker i-a răpit pe Dent şi pe Rachel şi i-a programat să explodeze în aşa fel încât Batman să nu poată salva decât pe unul din ei (ocaziile costă). Batman pleacă să o salveze pe Rachel, însă Joker a inversat adresele, astfel ajunge să-l salveze pe Dent. Rachel moare iar Dent îşi pierde jumătate de faţă, devenind “Două Feţe”.

Reese, unul din angajaţii lui Bruce Wayne se duce la TV şi ameninţă că va dezvălui identitatea lui Batman, însă Joker intervine şi îi cere să se oprească. “Am avut o revelaţie”, spune el. “A unei lumi fără Batman. Mafia făcea puţin profit iar poliţia încerca să o oprească, pe rând, câte puţin, cărămidă cu cărămidă… şi era atât de… plictisitor. M-am răzgândit”. Atunci ameninţă că va arunca un spital în aer dacă cineva nu-l omoară imediat pe Reese. (Astfel a construit problema alunecătoare: oamenii trebuie să se decidă în a-i lăsa pe o sută să moară, sau să-l ucidă pe singurul).

La spital, Joker îi explică lui Dent:

“Arăt eu ca unul care are un plan, Harvey? Eu nu am planuri… Mafia are planuri, poliţaii au planuri. … Maroni are planuri. Gordon are planuri. Coţcari încercând să-şi controleze lumea lor. Eu nu sunt un coţcar, eu le arăt coţcarilor cât de patetice sunt cu adevărat încercările lor de a controla lucrurile.

Coţcarii te-au pus unde eşti. Tu, erai şi tu un coţcar. Aveai planuri. Uite unde te-au adus. … Nimeni nu intră în panică atunci când moare cine trebuie să moară. Nimeni nu intră în panică atunci când lucrurile se desfăşoară în conformitate cu planul, chiar dacă acesta este îngrozitor. Dacă spun presei că mâine un tâlhar va fi împuşcat sau un camion cu soldaţi va exploda, nimeni nu va intra în panică. Totul este conform planului. Dar când îi spun că un primar mititel o să moară, toţi îşi perd minţile. Cu puţină anarhie, ai deranjat ordinea stabilită şi totul devine haos. Eu sunt un agent al haosului. Şi ştii care-i chestia cu haosul, Harvey? … E corect.”

Asta-l dă pe Dent peste cap. Începe să-i caute pe toţi cei responsabili de moartea lui Rachel. Începe cu Weurtz, care l-a răpit. Weurtz îl deconspiră pe Maroni, care-l trimite la Ramirez, care-l ajută să-i ia familia lui Gordon, care-l duce normal, la Gordon.

Batman între timp calcă şi el, regulile. În încercările de a-l găsi pe Joker, transformă fiecare telefon mobil într-un instrument de spionat. Chiar şi el recunoaşte că asta-i prea multă putere pentru un singur om.

Joker sperie oraşul cu cele două ferryboat-uri. Când cele două ferry-uri sunt pe apă, le opreşte alimentarea şi le dă la fiecare câte un un detonator care ar declanşa explozia celuilalt ferry, construind astfel “dilema prizonierului” (unul din ferry-uri chiar este plin cu arestaţi reali). Pasagerii discută şi votează. Unul din prizonieri face pactul lui Ulise şi aruncă încrezător detonatorul peste bord.

Deasemenea Joker duce un autobuz de persoane de la spital la clădirea Prewitt unde putem vedea prin ferestre cum tâlharii lui Joker îi ţin ostatici, ameninţându-i cu armele pe cei de la spital. Gordon aleargă să-i ia pe tâlhari, însă Batman descoperă că tâlharii erau de fapt ostaticii, iar ostaticii erau tâlharii. (Joker ne arată teoria “Piaţa lămâilor”: Dacă Joker aranjează ca ţie să-ţi fie uşor să-i omori companionii, de ce să crezi că ei sunt tâlharii?)

(Batman îi salvează pe ostatici (îmbrăcaţi în atacatori) şi opreşte echipa SWAT, scoţându-i afară pe tâlhari (îmbrăcaţi în ostatici). Niciunul din vaporaşe nu a decis să-l scufunde pe celălalt, iar Batman are grijă ca Joker să nu le detoneze el însuşi pe amândouă.)

Apoi merge să-l salveze pe Gordon, care încearcă să-l convingă pe Dent să nu-i omoare familia. Dent îi explică filozofia lui:

“Ai crezut că putem rămâne decenţi într-o vreme indecentă. Ai crezut că putem conduce prin puterea exemplului. Ai crezut că regulile pot fi modificate dar nu încălcate… ai crezut greşit. Lumea e crudă. Iar singura moralitate într-o lume crudă este şansa. Neatinsă, nedeviată. Corectă.

De-a lungul filmului am văzut câteva tentative disperate de a schimba sistemul prin ignorarea regulilor obişnuite: Batman a crezut la început că ar putea să inspire schimbarea prin a fi un exemplu cultural, însă a sfârşit doar prin a-i face pe nişte puşti să se rănească pentru că s-au îmbrăcat ca el. Dent a crezut că va curăţa sistemul prin manevre drepte din interior, însă a sfârşit prin a tăia colţul de la etică din ce în ce mai des, până ce obsesiile lui personale l-au făcut un monstru. Joker a avut de departe planul cel mai interesant: I-a corupt mai tare pe corupători pentru a le lua locul şi a oferi oraşului “o clasă mai bună de criminali”.

Chestia nebună este că merge! La sfârşitul filmului, Joker trăieşte, gangsterii şi spălătorii lor de bani sunt majoritatea morţi, iar banii lor au fost redistribuiţi (chiar şi prin metoda deflaţionistă de a le da foc). Astfel, cum vedem şi din începutul celui de-al treilea film, oraşul este într-un echilibru corect, cu politicieni cărora nu le mai este frică de gangsteri, pentru că e la discreţia lor să adopte legi dure anti criminale, pentru a-i împiedica pe cei răi să se înalţe din nou.

the dark knight

the dark knight


[sursa]

Filmul se termină prin a sublinia că Batman trebuie să devină personajul negativ, însă ca de obicei, ne arată tot timpul că Joker este de fapt eroul. Dar chiar dacă diversele lui jocuri ar avea o consecinţă nevinovată, el e prea nebun pentru a deveni un model pentru Batman. Haosul lui inspirat a distrus criminalii, însă a terorizat populaţia. Datorită lui Batman, societatea nu a involuat într-un conflict egoist de interese toţi – împotriva – tuturor, aşa cum te-ai putea aştepta, însă asta nu înseamnă că oricui îi plac şi încercările de până acolo.

Astfel, Master Wayne e lăsat fără soluţii. Fără opţiuni, nu-i de mirare că părăseşte scena şi seria de filme cu o sinucidere regizată.

 

Urmăreşte pe Twitter. Nu greşeşti dacă o faci. Unii urmăresc şi sau care sunt tot conturile mele…
“Pe Româneşte” e pentru tine, vorbitorul şi înţelegătorul! Ar fi bine să ne “încercuim” pe Google+, însă cel mai sigur este formularul din sidebar, pentru newsletter, pe care aş fi onorat să-l completezi cu numele tău real şi o adresă valabilă de email şi/sau
să te abonezi la Ipoteze despre concluzii prin Feedburner. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat atunci când apare ceva nou :).

Copyright © 2013 Ipoteze despre concluzii – The Dark Knight văzut de Aaron Swartz


Dacă ţi-a plăcut articolul, te rog spune şi altora

 Despre comentarii: Te rog să fii politicos chiar dacă nu-ţi convine ce spun în articol. Încearcă mai bine să ajuţi în loc să jigneşti. Foloseşte-ţi numele real şi evită link-urile care n-au legătură cu subiectul, în spaţiul comentariului. Dacă în locul numelui apare altceva (keywords ori situri), comentariul va fi modificat sau şters. La fel, folosirea unei adrese de email false îţi va trimite comentariul direct la spam!

Spune-ţi părerea

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *