Ticăloşii este titlul unui film românesc, adaptare, sau „inspiraţie” după un roman „modern” al lui Dinu Săraru. Regizorul, un răsfăţat, deoarece observ că mulţi actori consideraţi mari, se înghesuie să joace în filmele lui, nu foarte bune, dar nici ei nu joacă altfel decât îi ştim. De exemplu, Ştefan Iordache, aici reprezintă o versiune cumva mai puţin agramată a lui Dan Iosif (Didi Sfiosu’, măi dragă)… Dar am să revin la răposatul, fie-i ţărâna uşoară şi despre morţi ca el, numai de bine.
[sursa]
Eu am văzut filmul relativ de curând, nu atunci când a apărut (nici nu ştiu unde a apărut, căci pe la mall-uri sunt în general numai umpluturi americane cu bugete mari, dar pe vremea aia poate era altceva), aşa că nu am cum să spun că filmul este rupt din viaţă. Este posibil ca regizorul (şi în acelaşi timp scenaristul) Şerban Marinescu să fi „adaptat” romanul la chestii ceva mai concrete. Nu prea am cum să-mi dau seama, cu toate întorsăturile şi anagramările numelor personajelor. Dandu Patricianu’, de exemplu, jucat destul de evident de suporterul fără perdea al premierului Ponta, „senatorul melcilor”, Dorel Vişan, la o a doua apariţie într-un rol aproape copiat la indigo, dintr-un film al aceluiaşi regizor. Mă refer la Magnatul din 2004, în care Vişan joacă bineînţeles rolul „magnatului” respectiv. La fel de prost şi plictisitor. Oh, obositor de artificial apare în ceva mai mult de un cameo, Monica Davidescu, o prim balerină amantă şi confidentă, nu convinge deloc.
[sursa: cinemagia.ro]
Ştefan Iordache nu iese din tiparul în care l-a introdus Dan Piţa în Hotel de Lux, filmul post „revoluţionar” şi burlesc care le dezbracă pe majoritatea actriţelor ceva mai estetice ale momentului respectiv. Mie mi-a plăcut atunci Hotel de Lux, nu ştiu acum cu ce ochi l-aş mai vedea, nu ştiu dacă mai am răbdare de efecte „artistice” înghesuite pe metrul pătrat, pe minut, pe secundă. Un Tarkovski poate să facă asta cu măiestrie, domnul Piţa a făcut-o cam muncitoreşte. Dar vorbeam de Ticăloşii, unde numai de măiestrie nu este vorba. Artificial, aiurel, fals, şi prea pe faţă, neicusorule si puicusorule, ce nume-i ăsta, „Ticăloşii”, e urât. Titlul romanului, Ciocoii noi cu bodyguard este frumos, e reprezentativ fără să-ţi spargă faţa (nu l-am citit, nu l-am găsit, dar nu ştiu dacă mi-aş mai pierde timpul cu el acum, am ce face, ingurgitez altele, mai complexe, mult mai complexe).
[sursa: cinemagia.ro]
Așadar, cu excepţia lui Dorel Vişan, care nu oferă jocului său niciun fel de subtilitate, şi a Monicăi Davidescu, restul sunt aproape perfecţi. Ştii din postări anterioare că „politicianul” Mircea Diaconu îmi întoarce stomacul pe dos. Ca actor însă, este unul din puţinii „mari” care au mai rămas. Extraordinar în rolul lui de consilier prim ministerial. Primul Ministru este jucat cu mare plăcere de Horaţiu Mălăele (deşi îl parodiază pe Bombonel, este un prim ministru evident ficţional).
[sursa: cinemagia.ro]
Am zis de Didi Sfiosu, consilierul prezidenţial (ghicit de cei care au stat mai mult în România postrevoluţionară ca fiind o personificare a lui Dan Iosif), am pomenit de Bombonel, l-am şi văzut pe domnul nostru Iliescu (tatăl care le ştie şi le sforăreşte pe toate, de la el de unde stă pitit), dar atât. Este ficţiune pură, eu nu ştiu ce asemănări vede lumea cu ceea ce s-ar petrece de fapt în lumea politicii de la „vârf”. Nu-i aşa simplu, nu seamănă nimeni cu nimeni şi nimic din ceea ce era în jur atunci. Un film antrenant, o dă cu bâta-n baltă doar la sfârşit, cu Dan Diaconescu şi cu „pomana în viu”.
[sursa: cinemagia.ro]
Atentate politice în România? Să fim serioşi. L-am văzut de două ori, iar a doua oară mi-a plăcut mai mult, cu toate hibele din scenariu. Poate aşa să fie cartea? Ar fi păcat. Mult mai puţin plictisitor ca Magnatul aceluiaşi Şerban Marinescu, pe care poate datorită unui, din nou, grup select de actori (acelaşi prim ministru hoţ şi stilat jucat de Horaţiu Mălăele, etc, etc) am să-l prezint şi eu aici, fără să-l povestesc, bineînţeles.
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2015 Ipoteze despre concluzii – „Ticăloşii” lui Şerban Marinescu
[…] prea învățat, „avem nevoie de daci” afirmă conjuncturalul admirator al lui Victor Ponta, Dorel Vișan, un „mare actor”, un „mare om” de care, pe semne, noi am avea o nevoie mai mare în […]