Dragii mei, se încheie astăzi şi anul 2011, anul în care a fost oficial scos din circulaţie Osama Bin Laden, a început Primăvara Arabă, s-a pus pe tapet în Congresul American şi regularea internetului aşa cum îl ştim precum şi multe altele. Se aşteaptă încă eventuale ratificări, dar nu vă impacientaţi, voi cei care vă informaţi de la Antene, nu aveţi cum să vă daţi seama de diferenţă. Eu sunt plăcut impresionat de nişte alte chestii.
Cu chiu, cu vai, se pare că lumea începe să se trezească din letargia consumerismului cu orice preţ, la ei, nu la noi, bineînţeles (asta o spun cu tristeţe). În Wikipedia, la evenimentele anului acesta nu se pomeneşte nimic despre Occupy Wall Street, în schimb orice trecere de graniţe prin nordul Africii ori Peninsula Arabică, este parte din „Primăvara” mai sus amintită. Evenimente ce au fost prezentate ca „revoluţii în direct”, nu ne-au arătat decât că cei cu prea multă putere, nu sunt în stare să se oprească la timp din nimic. Aşa şi cu Ceauşescu la noi, cu Mubarak în Egipt şi alţi băieţi din aceeaşi gaşcă, băiatul lui Hafez al-Assad, Gaddafi, etc. Acesta din urmă a murit oribil, mai rău ca Saddam.
India se împacă cu Bangladesh-ul, după peste patruzeci de ani de dispute de graniţă. Şi Bangladesh şi Pakistan, au făcut parte din India până la declararea Independenţei acestora. Dar citiţi mai bine Midnight Children, sau pe Vikram Seth cu capodopera sa A Suitable Boy („Un băiat pe măsură” – nu sunt sigur că s-a tradus în româneşte, dar n-ar fi exclus, o recomand cu căldură, mai mult decât pe Rushdie). Au avut astă vară loc inundaţii şi în Thailanda, cu pagube estimate de Banca Mondială la peste patruzeci şi cinci de miliarde de dolari. Au fost şi morţi se pare, şapte sute nouăzeci, dar rău afectaţi au fost milioane de oameni.
Domnul Obama a anunţat pe cincisprezece decembrie terminarea războiului din Irak, formal, bineînţeles (şi o spun tot cu tristeţe). În Europa se anunţă o criză mult mai mare decât cea care tocmai se terminase, iar (acum) domnul Putin este foarte contestat, cu ieşiri masive în stradă. Încerc să mă ţin neutru, să scriu mai „în frâu” puţin, căci vorba unor apropiaţi, cine sunt eu, să vorbesc?
Mai bine spun de filme. Mă uit pe imdb, site-ul de referinţă, ca să am la îndemână o listă cu ce s-a lansat anul acesta în sălile de cinema, şi din primele cincizeci de filme observ că fac parte o grămadă de porcărele „post-apocaliptice”, sau filme de groază destul de fără sens. Bine că nu lipseşte Woody Allen, mi-a plăcut desigur foarte mult, Midnight in Paris, frumos şi foarte sensibil, cum se pare că îi stă foarte bine. Nu am văzut încă Sherlock Holmes 2, mie imi place foarte mult Robert Downey jr, şi nici J. Edgar, despre care am să scriu imediat cum le văd, dar nu aici în româneşte, ci cu siguranţă la altă categorie, mai apropiată. Altfel, mi-am adus aminte de Lars Von Trier, şi de faptul că anul acesta a fost discutată la Cannes şi Melancholia lui, precum şi „antisemitismul”, ceea ce este o prostie.
Revenind la noi, „acasă”, aş spune ca Mircea Vulcănescu, că la români se poate atunci când nu se mai poate. Oare aşa să fie? Mi-ar plăcea să mai cred că va veni o vreme când vom ieşi din admiraţia necondiţionată pentru „valorile” Occidentului, iar generaţia crescută cu hamburgheri şi Coca-Cola va pune punct la prostii, măcar pentru faptul că n-are cu ce să compare ceea ce vede, că de ceea ce citeşte, nici nu se pune problema. Mai grav e cu părinţii, debusolaţi şi neadaptaţi la ceva cu care ei n-au fost obişnuiţi, care ştiu în schimb să se plângă de toate, să se miorlăie de relele de care e capabil guvernul şi să fie mulţumiţi în sinea lor când corporaţiile la care lucrează îi plătesc destul cât să nu simtă cât de săraci şi ţinuţi în lesă sunt. O generaţie de părinţi speriată de calculator, pentru care internetul reprezintă în cel mai bun caz ceva ştiri de tabloid şi mult, foarte mult porno. O generaţie de părinţi care dacă acum douăzeci de ani nu-l votase pe domnul Iliescu, astăzi îl admiră necondiţionat, la fel ca şi părinţii lor care mai sunt în viaţă (sau cum îl admirau şi cei ce nu mai sunt), doar pentru că părea „egalul” lor, iar asta dragii mei, o observ şi o spun la fel ca şi pe altele de mai sus, cu o mare tristeţe.
[pozele sunt de la whosight.com şi pakarmydefence.blogspot.com precum şi nelipsita wikipedia]
Mai jos este un filmuleţ spălător de creiere de la Al Jazeera, o retrospectivă a violentului 2011. „Lumea este mai sigură, din cauza morţii lui Osama Bin Laden” – Preşdintele SUA, Barack Hussein Obama
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2011 Ipoteze despre concluzii – Sfârşit de an
[…] Vestul ultra dezvoltat, printre altele, apropierea pe care a avut-o faţă de Fidel Castro sau Gaddafi. De parcă asta ar fi ceva rău. Am mai vorbit despre aceştia şi în alte […]