După o perioadă destul de îndelungată cu probleme care mai de care mai ştiinţifico fantastice, iată că apuc din nou să public aici. Între timp, am fost anunţat că serverul administrat de hostul meu îmi face probleme, iar situl acesta nu este văzut de toată lumea, ci doar de jumătate din cei care încearcă să-l acceseze. Nu ei m-au anunţat, ci alţi băieţi.
„Să nu crezi ce-ţi spun acum…” De la bloggerul cel mai citit din România aflu că The Old Reader şi Feedly „sug”, ceea ce probabil îmi consolidează părerea că stă la fel de prost şi cu limba română. Eh, el e un soi de Mecca pentru fraţii noştri din România, toţi trec pe-acolo să vadă ce şi cum, şi imamu’ aprobă ce comentarii îi gâdilă orgoliul, altfel, dacă eşti normal sau ironic pe alocuri eşti ignorat, şters, blocat. Alţii spun că acesta mai face şi alte măgărele pentru a-şi elimina orice concurenţă potenţială, cum ar fi rapoarte false şi alte plângeri şi reclamaţii. N-ar fi vreo problemă nici cu ăsta, dacă ar fi mai autentic, ar spune ceva când are de spus, ar re-transmite ce-i de re-transmis şi gata cu vâlva de doi lei. Altfel, nimic nou pe frontul de vest… Nici ziarul „Adevărul” nu mai spune mare lucru deşi cheltuie o grămadă pe „ştiri”. Bloggerul de unde să mai copieze? Dar Adevărul îl menţionează pe blogger că a remarcat că alt ziar concurent, foloseşte o aplicaţie „nesimţită” pentru a-i produce like-uri pe Facebook, şi contribuie mai abitir la non-ştirile zilei.
Scriu din nou despre RAT 3, un subiect preferat chiar dacă show-ul nu-mi mai place aşa de mult. A patra semifinală a fost şi poate cea mai slabă de acum şi, probabil atipică. Pe locul întâi a ieşit un tip care probabil a fost votat pentru defectul său, nu pentru talent, mai ales nu pentru show. Aşa ceva a fost făcut mult mai spectaculos de fiecare dată, până în finală, la America Got Talent, anul trecut, de o trupă de băieţi care făceau mai multe chestii la un loc şi ieşea desenul de unde nu te aştepţi. Altfel, să memorezi unde să pui cu pensula nişte pete care ţie oricum îţi strălucesc, nu-i un mare talent, îmi pare rău. Dar muzica a fost bună, Ray Charles place la toată lumea. Mai aproape de show a fost tipul celălalt, la care dura mai mult să-şi enumere singur „talentele” decât show-ul în sine, care la fel, consta în pete negre pe fond negru stropite cu sclipici ca să vedem ce-a ieşit. Dar păcat că era un pic prea antipatic, pentru gustul tuturor, nu numai al meu.
(La acest grup mă refeream: David Garibaldi and His CMYK’S, aici în „sferturi”.)
(Totuşi mi-am zis să pun şi filmuleţul cu finala de anul trecut. E mai mult decât trebuie!)
Locul doi este din nou neaşteptat, deşi de data asta am putut să admirăm un talent veritabil. Mircea Palamari a cucerit încă de la preelecţii. Locurile trei şi patru au adus în faţa juriului pe cel mai antipatic concurent de până la un moment dat, şi un grup cam prea cult pentru maneliştii care se uită vinerea la „Românii au Talent” şi apoi îşi dau like-uri pe Facebook la poze cu burţi şi guşi triple. Am fost plăcut surprins că cei care l-au calificat pe „magicianul” Andronachi în preselecţii, au împins acum în finală, Classic Beat Orchestra. E drept că de data aceasta, scamatorul care nu prea ştia româneşte a fost cu mult mai bun, de altfel de aceea a şi fost votat, mai puţin pentru glumiţele vulgărele care merg atât de bine la juriul acesta şi nu numai, la toată trupa, dacă-i considerăm şi pe cei care „prezintă”.
[sursa]
O prestaţie mai mult decât subtilă, dar, prost prezentată de către regizorul care manipulează camerele (probabil îmbătat de ceea ce pune în Coca Cola) a avut actoraşul Ştefan. Din nou, acesta nu era deloc pe fază, în loc să filmeze personajele pe care Ştefan le făcea pe rând, tocmai ca să-şi dea seama şi cei de acasă cine – ce spune, el îl filma pe copil care de abia avea timp să-şi schimbe echipamentul.
Extrem de bun a fost şi „magicianul” cu părul făcut mai excentric, şi numărul trecut, şi numărul acesta au fost de mare excepţie, mă gândeam că este cumva singura concurenţă pentru Vlad Grigorescu, multitalentul care era şi mentalist fără să pună accent pe asta, din prima semifinală.
Mi-au plăcut foarte mult şi numerele dinamice, parkour a fost parkour, iar biciclistul a fost mai bun decât celălalt cu bicicleta lui care costă cât două BMW-uri la mâna a doua împreună.
Ce să mai spun? Abia data viitoare, la ultima semifinală vom avea câini, precum şi al doilea ventriloc, mult mai talentat decât „bunicuţa sexy”. Şi a mai fost aleasă şi fata aia care se crede Shakira doar pentru că se unduieşte frenetic. Nicio şansă. Ce ridicol arată „nicio”. Ce cuvânt mai e şi ăsta? Îmi plăcea mai mult forma logică, din două cuvinte. Mâine poimâine, va deveni oficial să scrii legat „şiam încălecat peo şa, şi vam spus povestea aşa”. Nu mai e nevoie de şcoală, căci ne îndreptăm spre Idiocracy.
A propos de Shakira… Observi vreo diferenţă între Shakira de România şi fata asta?
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2013 Ipoteze despre concluzii – Semifinala a patra de la RAT 3
Lasă un răspuns