Scriitori remarcabili

Explorând Goodreads, am încercat să dau şi de scriitori mai puţin mediatizaţi. Cred totuşi că este cea mai complexă bază de date în domeniul cărţii. Eu am un cont destul de proaspăt acolo şi intru deocamdată destul de des. Nu mai ţin minte tot ce am citit, în principiu dacă văd îmi aduc aminte, dar nu este întotdeauna valabil. Despre Goodreads ca site de Social Media, am să scriu pe blogul în engleză. M-a impresionat că sunt cuprinse şi cărţi în limbile în care au fost publicate iniţial, aşa am dat de Platon Pardău (de care nu ştiu dacă-şi mai aduc mulţi aminte), care scria cam ciudat dar care mi-a plăcut destul de mult când l-am citit, apoi am dat de Vintilă Corbul, de care până mai ieri nu ştiam nimic deşi citisem o grămadă. E adevărat că doar talentul nu-i destul, ai nevoie şi de ceva experienţă pentru a dăinui peste timp, deşi până la urmă succesul tău e dat de marketing. Se pare că grupul Adevărul l-a re-publicat pe Vintilă Corbul într-o ediţie de „opere complete”, de lux, la sfârşitul anului 2007, cu puţin înainte ca scriitorul să se ducă dintre noi. Acesta a avut un destin încărcat.

Eu mi-aduc aminte că ceea ce a scris el, nu erau cărţi pe care să le laşi din mână când te apucai de citit. Un savuros deliciu. Amestecul de aventură (Cenuşă şi orhidee la New York), cu istorie (faimoasa Căderea Constantinopolelui), cu acţiune (Moarte şi portocale la Palermo), cu mulţi bani (Dinastia Sunderland – Beauclaire) şi în toate, uşor dar prezent, cu sex, făceau romanul perfect, mai ales pentru adolescenţi. Am evoluat de atunci, şi mărturisesc că nu aş mai avea timp să-l recitesc pe Vintilă Corbul, o făceam aproape regulat cu Vikram Seth sau Rushdie, dar imi aduc aminte cu mare plăcere de senzaţiile pe care le trăiam atunci. Nu a făcut parte din cei care scriu din ce în ce mai bine, pe parcursul evoluţiei artistice, ci a scris la fel de bine, singur sau împreună cu Eugen Burada, de care iar nu ştiu nimic. În literatură, la fel ca în muzică, ai putea avea surpriza de a fi apreciat mai mult cu lucrări pe care tu ca scriitor sau muzician, mă rog, le consideri depăşite, decât cu ceva ce tu consideri a fi o treaptă cu mult superioară a creaţiei tale.

Eram acum mulţi ani, la un concert Roşu şi Negru, care ajunsese la culmea muzicii progresive, nu mai cânta rock-uri „uşurele”. Bineînţeles că şi publicul e de vină câteodată, dar partea din public care „înţelege” mai greu evoluţiile lui Tudan, rămăsese la Alfabetul, iar în timp ce unii făceau artă vie pe scenă, cu fum, proiecţii şi claviaturi sintetizate, cei cu Alfabatul, analfabeţii adică, au preferat alt fum, cel de pe holuri, căci au ieşit în masă la fumat. Şi cei care strigaseră Alfabeeeeetu’ şi Liviu Tudan, erau la fel de înaintaţi în alcool, aşa că Tudan iese împleticindu-se, apoi se aprinde lumina, iar ei se apucă să cânte Alfabetul. Apoi pleacă. Pleacă de tot. Noroc că trecuseră de 45 de minute.

Aceasta a fost doar o paranteză, Vintilă Corbul când s-a supărat, a plecat în Franţa. Asta se întâmpla în 1979, iar el nu o ducea tocmai greu, ba dimpotrivă, însă bine a făcut. Viaţa în România de atunci era o glumă. Proastă. Îţi dădeai seama de asta mai ales când ieşeai pe afară.

Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃

Copyright © 2012 Ipoteze despre concluzii – Scriitori Remarcabili