Postarea mea de astăzi se datorează dorinţei de a-mi reaminti de „revoluţia” română din decembrie 1989 şi perioada imediat următoare. Doresc de asemenea să vă arăt un filmuleţ care a apărut iniţial la canalul german de la arte, în anul 2004, an în care eu, deşi aveam acces la acest canal, transmis prin satelitul Hotbird, plimbam turişti scoţieni prin nişte golfuri ascunse la Mediterană şi Egee, aşa că mi-a scăpat atunci. Este un documentar, este bine făcut, este de studiat şi reflectat la el, pare subiectiv, dar unele fapte sunt prezentate mai mult decât obiectiv. Un film făcut pentru oameni inteligenţi, e clar. Este clar şi că tipi ca mine, care au stat foarte multă vreme în străinătate, ar putea avea o viziune distorsionată asupra lucrurilor, numai că această viziune era pozitivă şi mult mai tolerantă. Izolat de mediul carpatin, vă asigur că impresia mea despre România era mai mult decât idilică.
Din păcate, la multe concluzii pe care încă nu mi le-am schimbat, am ajuns fiind încă în România, tot cumva izolat şi ferit de media, ferit de ceea ce trebuia să mi se transmită mie la un moment dat şi de ceea ce a programat un popor obidit să creadă, să înţeleagă şi să voteze. Iar acum după ani, mulţi ani, ani în care s-a născut încă o generaţie care habar nu are, şi pentru că se apropie comemorarea din decembrie, vă invit să reflectaţi din nou.
Crime gratuite au scăpat nepedepsite, neanchetate suficient, muşamalizate. Autorii morali sunt oameni „respectaţi” care-şi spun nestingherit părerea, care judecă pe alţii şi au partizanii lor din care o mare majoritate nu ştiu că aceştia sunt criminali. Dacă Freud credea că indivizii nu sunt conduşi de gânduri raţionale, ci de dorinţe şi impulsuri primitive şi inconştiente, nepotul acestuia, Edward Bernays, a tras concluzia că este prea periculos ca maselor să li se permită să îşi guverneze singure vieţile. Consumismul (consumerismul) a fost soluţia prin care li s-a dat oamenilor iluzia că deţin controlul, permiţând în acelaşi timp unei elite să controleze societatea. Dar nu despre Bernays este vorba în filmul următor, ci despre Revoluţia Română. Eu am scris pe bună dreptate cu ghilimele, de fiecare dată când am pomenit-o. Din păcate şi asta poate fi folosit şi exploatat pentru a devia gândirea maselor. Chestia cea mai importantă pe care a descoperit-o nepotul lui Freud, şi pe care inconştient (sau mai rău, mai mult decât conştient o deţineau cei care manipulează masele) este că „masele”, o masă de oameni se comportă ca un singur organism. Probabil cu altă ocazie am să lipesc aici un filmuleţ şi cu asta :).
Fotografiile nu fac decât să vă amintească vremurile. Sunt luate aiurea de pe net, nu am găsit drepturi publice de autor, deşi le mulţumesc pe această cale, celor care le-au făcut în primul rând, dar mai ales celor care le-au publicat, astfel având şi eu ocazia să le public la rândul meu.
Filmul chiar aşa se numeşte, ca titlul acestei postări, şi este realizat de nemţoaica Susanne Brandstatter. Sper să vă placă, dar mai ales să vă pună pe gânduri, sper să aveţi răbdare să vă uitaţi pe toate fragmentele :).
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2011 Ipoteze despre concluzii – Şah Mat – Strategia unei revoluţii
[…] a „aranjat” „revoluția română populară și spontană” (Vezi, te rog, filmul documentar Șah Mat, căci nu-mi vin acum alte surse în cap. Ar mai fi, dar le poți găsi și singur dacă te mai […]