Cu toate promisiunile mele de a scrie mai des aici nu m-am ținut de cuvânt, de aceea nu mai promit nimic. Chiar dacă am ales titlul acesta, nu voi povesti cu lux de amănunte despre revolta pe care eu am considerat-o atunci o provocare (ceea ce a și fost, numai că din cauza prea-înfumurării Prim Ministrului en-titre, viitor Președinte al Republicii Turce, Recep Tayyip Erdoğan, s-a transformat într-o „cauză dreaptă”.)
Din una-n alta am ajuns pe un blog pe care l-am mai vizitat cândva, din tweet în tweet, aș zice. Atunci n-am fost impresionat, mi s-a părut voit răutăcios chiar dacă exprima o opinie diferită cu care eram de acord în principiu. Articolul la care mă refer era printre ultimele de pe site și este de fapt primul dintr-o serie de trei, scris destul de comic despre o vizită la Istanbul, în iunie 2013, în timpul protestelor din parcul Gezi, din Taksim. Ceea ce mi s-a părut interesant și foarte aventuros a fost faptul că drumul până la Istanbul, la locul faptelor, a fost făcut cu autostopul, iar călătorii au fost doi, Mihai Mateaiș și Ștefan Mako (Vezi PS1).
Sunt bucuros că amândurora le-a plăcut Istanbulul, acest oraș magnific și impresionant.
De ce atunci am considerat totul o provocare? Pentru că dacă n-ar fi fost, ăștia cu care a început totul chiar în ziua în care nu se anunțase nicăieri începerea lucrărilor de restructurare a Parcului, niște hipsteri sprijiniți și de o personalitate politică (deputatul Sırrı Süreyya Önder) nu ar fi fost evacuați violent de forțele de ordine. Erdoğan era plecat, cine a acționat a făcut-o cam pripit și totul s-a spart în capul lui, cumva. Zic și eu așa, căci domnul viitor padișah nu simte nevoia să se justifice în fața nimănui, mai ales a poporului. Önder este membrul unui partid kurd, care atunci se numea BDP, iar în 2014 s-a transformat în DBP, ceea ce a dus ușor la a-l face pe Erdoğan să declare că protestele „huliganilor” din Gezi Park poartă amprenta ascunsă a PKK-ului. După cum vezi și în articolele lui @ellunes toate tentativele de provocare au fost demolate din start de înaltul spirit civic al manifestanților.
Turcia este un stat polițienesc care se bizuia la un moment dat pe armată mai mult decât pe logică și „consultări populare”. Se făceau prea multe „valuri” și se răscolea opinia publică? Politicienii nu ajungeau să-și împartă furăciunile? La zdup cu ei, armata lua „puterea” și reorganiza totul, în timp ce economia se „prăbușea” vertiginos. „Criză” după „criză”, lumea se egaliza și unea în gândire, considerând că are nevoie de „ordine”, nu de libertate.
Erdoğan a cam pus armata la locul ei, adică cu botul pe labe. Trebuie să citești o părere mai veche de-a mea despre Președintele turc. Există acolo și un PDF în engleză, despre cum au fost demolate structurile superioare ale armatei, prin provocări, insinuări și apoi procese intentate celor bănuiți de conspirație sau de atentare directă la viața lui. Pregătesc din nou un articol despre el, tot pe Rodolfo Grimaldi Blog. Când va fi publicat, va apărea și link-ul aici. Am vrut să scriu aici mai pe larg, dar e mai bine s-o fac mai întâi acolo.
Fotografiile din acest articol sunt făcute de Adriana pe 19 ianuarie 2009 în Istanbul, la comemorarea a doi ani de la asasinarea lui Hrant Dink, jurnalistul de origine armenească „executat” de un puști de șaptesprezece ani și de organizarea căreia cei ce sunt vinovați se află neatinși, în libertate. Ele ilustrează doar „prăpastia” care se cască din ce în ce mai mult între autorități și populație.
PS1 :
Mare păcat că nu vezi data completă a publicării pe acest blog, pe vremuri m-ar fi enervat chestia asta. Noroc că nu-i mare lucru s-o găsești. Nici link-urile nu-i prea merg toate, dar asta am aflat că e o caracteristică românească (de pe alt blog pompoșel, unde nu te trimit acum). Altfel articolele par OK având în vedere că sunt scrise prin locuri destul de improprii, care dacă s-ar fi aflat în România, Mako ar fi rămas fără laptop, smartphone și alte aparate. Parcă e mai savuroasă seria scrisă de Mateiaș. Mai amestecată, dar mai plină de zeamă.
Update
Din păcate seria lui @ellunes (Mihai Mateiaș) nu mai este disponibilă, sit-ul a dispărut cu totul. Altceva mai este că am dezactivat un anumit plugin care nu mai funcționa optim. Așa că handler-ele de Twitter, cum ar fi @ellunes, sau @PeRomaneste, ori hashtag-urile, nu mai au link-urile în meta. Dacă ai intenția de a căuta ceva legat de Twitter, te rog să-ți prelungești bunăvoința și să o faci acolo :). Poate am să găsesc altă soluție.
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
