Se pare că n-a fost prea apreciat articolul meu precedent, cu Eurovision-ul, probabil pentru că lumea o iubeşte pe Paula Seling indiferent cum cântă, cum este sau ce face. Probabil a fost şi prima dată când n-am făcut comentarii răutăcioase la adresa ei, iar acum de exemplu, este a doua oară. În sfârşit, eu am apreciat actul artistic în sine, indiferent cine a câştigat. Oh, dacă anul trecut am avut o preferinţă clară pentru Margaret Berger, anul acesta n-am avut ceva clar, mi-au plăcut mai mulţi, mi-au plăcut şi câţiva care n-au fost cotaţi. A propos, concurenţii din Austria, Olanda şi Suedia erau socotiţi de casele de pariuri ca fiind cei mai probabili pentru primele trei locuri, o oarecare provocare ar fi venit din partea armeanului, foarte bun, la rândul lui. Mie mi-au plăcut şi rusoaicele, şi Finlanda, un hit, precum şi Spania.
Dar să spun de Social Media. Îmi pare rău cred, că nu am cont de Facebook. Cred numai, nu sunt sigur. Probabil e şi asta o boală. Am fost îndrăgostit de Google Plus, la prima vedere chiar, apoi m-am mai desumflat, dar e şi din cauza mea, nu numai a lor. Revin la Twitter, în forţă aş zice, dar sunt dezamăgit. Românii de pe Twitter sunt chiar mai puţin activi decât cei de pe Google Plus, şi e păcat. E drept că există bisericuţele de pe Facebook, fiecare cu a lui, aşa că ceva activitate „socială” este şi în ţărişoară.
Îmi place Guy Kawasaki şi în continuare, deşi mi s-a părut cam „în reluare” la un moment dat, cam folosea construcţii verbale care nu erau ale lui, ba chiar scoase de unii total pe lângă problemele pe care le expun (de exemplu „columnistul”), cum ar fi „the world is flat, really[sic]”, dar nu mai explic acum. A fost el la o conferinţă organizată de Loic LeMeur (probabil sunt prieteni, nu ştiu) unde a folosit o grămadă de clişee. Atunci, precum şi în ultimele cărţi (dar mai ales în What the Plus şi APE), laudă foarte tare Buffer, care este foarte bună, dar dacă foloseşti versiunea plătită, căci cea la liber este foarte limitată, prea limitată aş zice. Acesta costă nouă dolari americani pe lună, cât costă şi HootSuite Pro, cu care spargi vapoare în SociaL Media, faci cam de toate şi nelimitat, chiar cu versiunea „free”. Eh, Kawasaki spunea să nu folosim HootSuite, să folosim Buffer, că are nu ştiu ce schepsis. A fost întrebat pe faţă la conferinţa respectivă, chiar de LeMeur, dacă nu mă înşel, dacă are vreun interes în Buffer, şi a recunoscut că da. Concurenţii lui Buffer, HootSuite, au cumpărat relativ de curând, pe nimic aproape, compania lui LeMeur, care făcea cam acelaşi lucru ca TweetDeck, dacă ştii, o lăuda Brogan odată, Seeismic. Am folosit şi eu o vreme, dar tot la HootSuite m-am întors. HootSuite îţi oferă un panou cu stream-uri, care se împrospătează automat sau manual, în care ai stream-ul de tweet-uri de la cei pe care îi urmăreşti, stream-ul cu tweet-urile tale, cel cu menţionări şi cel cu DM-uri, toate deschise, aşa că ai posibilitatea să răspunzi imediat la apelări. Nu este recomandat „chat”-ul pe Twitter, sunt alte unelte pentru asta.
Atât deocamdată, mai multe despre HootSuite, altă dată.
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2014 Ipoteze despre concluzii – Puţină Social Media
Lasă un răspuns