Scriu astăzi mai mult pentru a nu-l mai lăsa pe domnul Iliescu să ne zâmbească alături de masonii dumnealui din articolul precedent , aş vrea adică să mai schimb imaginea de pe „Home Page”. Şi nu numai atât, ci şi pentru că a trecut destulă vreme de când n-am mai scris în româneşte, însă pentru a nu mai face atât de evidente acele circumstanţe, ar trebui să scriu din nou, cât de curând, pentru că eu am ales să las două rezumate de postări vizibile pentru pagina de aici. Încerc şi să nu mă las sustras de diversele „nenorociri” care se întâmplă prin jur. Lucrez la mai multe proiecte din care am să public nişte detalii mai târziu. Primesc mesaje de la mega corporaţiile care deservesc telefonia mobilă din România, mi se aduc la cunoştinţă „reglementări” cu care trebuie să fiu de acord, altfel nu mai am dreptul să folosesc serviciile lor. Nu vă închipuiţi, vă rog, că eu aş fi vreo persoană specială care „corespondează” cu aceste corporaţii. Nu înţeleg de ce ar trebui să fiu de acord cu folosirea datelor cu caracter personal de către servicii din străinătate, dar au ei o justificare şi pentru asta, şi ei ştiu mai bine ce este şi ce nu este bun pentru mine. Iată un exemplu de la una din ele. Toate au un mesaj asemănător, şi toate se referă la o anumită lege, atunci când sunt pomenite prevederi legale.
1) Prin folosirea Serviciilor PrePay, Clientul PrePay este de acord ca Datele cu caracter personal, inclusiv cele având funcţie de identificare (codul numeric personal, seria şi numărul actului de identitate), furnizate către Orange România să fie prelucrate de Orange România în scopuri legate de furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice, în cadrul relaţiei dintre Orange România şi autorităţile competente şi/sau cu alţi operatori de telefonie mobilă sau fixă în scopul realizării unui interes legitim al Orange România, pentru constituirea de baze de date şi utilizarea acestora în scopul prestării de servicii de comunicaţii electronice. Prin folosirea Serviciilor PrePay, Clientul PrePay este de acord să beneficieze de acţiuni de promovare a serviciilor/facilităţilor oferite de şi/sau prin intermediul Orange România prin marketing direct.
(2) Clientul PrePay îşi exprimă acordul pentru ca Datele sale cu caracter personal să fie transferate şi/sau procesate în străinătate cu respectarea prevederilor legale în vigoare în acelaşi scop al furnizării de servicii de comunicaţii electronice.
Am extras aceste paragrafe în mod absolut legal, din PDF-ul lor de pe site. Ştiu că ei se consideră justificaţi să ne oblige să fim de acord cu orice reglementare/regulă/termen/condiţie. Nu vi se pare cam vampirească chestia asta? (Zic de vampiri clasici, cu reguli vampireşti stabilite, nu de ceea ce numeşte Stephenie Meyer „vampiri”.) „Primeşte-mă tu în casă, fii de acord cu invazia mea”, în cazul acesta „ia personal la cunoştinţă faptul că eu fac ce vreau cu datele tale personale, în conformitate cu prevederile legale” (pe care nu stă aproape nimeni să le descoasă). Aici, prevederile legale reprezintă Articolele 12-15 din Legea Nr. 677/2001, de pe vremea când Primul Ministru al României era domnul Nicolae Văcăroiu. Cine era Primul Ministru atunci, este o chestie lipsită de importanţă, însă această lege pare a fi făcută întradevăr pentru protecţia celor care sunt obligaţi prin diverse mijloace să-şi transmită datele personale. O puteţi consulta şi singuri la link-ul pe care l-am prevăzut. Operatorii aceştia sunt obligaţi să anunţe consumatorii conform prevederilor din articolele menţionate, exact cui transmit ei datele, căror terţi adică. Bineînţeles că ei încearcă să implice şi faptul că aceşti terţi nici nu se pun la îndoială dacă este vorba de „autorităţi”, mai bine spus, ei, operatorii care au oricum acces la convorbirile sau transmisiile de date pe care le fac consumatorii, pot oricând să ofere şi „autorităţilor” acest acces, la cererea acestora. Iar dacă asta nu este o invazie asupra dreptului de proprietate asupra propriei corespondenţe, eu nu văd cum ar putea fi numită altfel. Proprietatea proprie este este unul din jocurile mele preferate de cuvinte.
În Declaraţia Drepturilor Omului, adoptată de Organizaţia Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948, după două războaie mondiale care au fost folosite până la urmă chiar pentru a demonstra „necesitatea” constituirii unei asemenea organizaţii, se spune, tot la Articolul 12 (ce coincidenţă), că „Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul sau în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.” Vremuri de mult apuse? Probabil că da. Însă şi Codul Penal defineşte ceea ce fac serviciile/operatorii de telefonie mobilă sau fixă, în Articolul 212: „Violarea secretului corespondenţei presupune încălcarea dreptului la libertatea individuală în sensul împiedicării posibilităţii persoanei de a comunica cu alte persoane, prin mijloacele obişnuite de transmitere la distanţă (corespondenţa închisă sau deschisă, telegramă, telefon, etc) fără teama unui amestec nedorit din partea cuiva”. Constituţia României a consfinţit, printre celelalte drepturi fundamentale ale persoanei şi dreptul la inviolabilitatea corespondenţei în art. 28 (Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.)
Codul Penal incriminează această faptă ca infracţiune (în Articolul 212), constând în deschiderea, fără drept, a unei corespondenţe adresate altuia ori în interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf, sau prin alte mijloace de transmitere la distanţă. De asemeni infracţiunea constă şi în „sustragerea, distrugerea sau reţinerea unei corespondenţe precum şi în divulgarea conţinutului unei corespondenţe, chiar atunci când a fost trimisă deschisă din greşeala, ori în divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul când făptuitorul a luat cunoştinţă de aceasta din greşeală sau din întâmplare”.
Aşadar dragii mei, noii Termeni şi Condiţii aplicabili de astăzi, cam la asta se referă. Companiile de telefonie mobilă nu sunt răspunzătoare de aproape nimic, iar ei pot arăta datele tale personale tuturor terţilor care au relaţii de parteneriat cu ele precum şi liberul acces al tuturor „autorităţilor” care au nevoie de informaţii cu privire la natura traficului de date şi vocal oferit de ele. Nu era nevoie ca populaţia să „semneze” ceva, populaţia a fost pur şi simplu anunţată conform prevederilor legale că nu ea este proprietara corespondenţei proprii, ci companiile respective, iar dacă populaţiei nu îi convine, să nu le mai folosească serviciile, şi aşa lista cu presupuse „încălcări” a „contractului” din partea populaţiei este mult mai mare decât cea a obligaţilor pe care şi le asumă companiile. Nu-i aşa că nici nu vă trece prin cap să renunţaţi la „serviciile” lor?
Acesta-i căţelul Uggy, faimosul din „The Artist”, Oscarul de anul acesta, la Ellen DeGeneres 🙂
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2012 Ipoteze despre concluzii – Proprietatea proprie
