Aş scrie aici în fiecare zi, te rog să mă crezi. Am remarcat blogul Bogdanei Butnar, care a avut o tentă bilingvă la un moment dat şi, aproape exact ca Rodolfo Grimaldi, a rămas în engleză din motive asemănătoare, adică nu prea vedea unde ajunge cu el în româneşte, sau mai bine zis, „la ce bun?”. Absolut corect. Nu cred că motivele sunt toate aceleaşi, blogurile sunt diferite şi ca structură şi ca tematică.
După ce şi eu am observat că nici măcar zece la sută din audienţa mea nu era din România, am început să scriu mai rar acolo. Spun „acolo” pentru că tema stil „revistă” a blogului, era (şi mai este) de natură să scoată în evidenţă toate categoriile, iar eu aveam una în româneşte, urmaşa unui blog pe wordpress.com, exclusiv în limba română. Apoi, conţinutul respectiv a „migrat” aici, pe acest subdomeniu.
[sursa]
Nu pot să mă laud că scriu des pe blog, pe niciun blog. Nu-i din plictiseală, nu-i nici blocaj, e pur şi simplu din lipsă de timp şi din respect pentru cititori, prefer să-mi spun punctul de vedere mai pe larg, în cel puţin cinci sute de cuvinte. Mi-am dat seama că degeaba „îmi bat tastatura” pe româneşte, target-ul meu de cititori are cu totul alte păreri, dar pe care din păcate nu şi le exprimă civilizat, chiar polemic. Să mă apuc şi eu să „perii”, pentru a mă remarca? „La ce bun?”
Păstrez o mare distanţă faţă de ceea ce consider eu ipocrit, fals, vulgar, agramat. Am fost dezamăgit când am remarcat că şi „Românii au talent”, se degradează în ritm rapid. Nu-mi vine să cred că nu au avut de unde să aleagă, nu mă ascund în spatele ipocriziei de pe toate buzele, cu un fals patriotism care să afirme că românii sunt un popor foarte talentat, incomparabil cu alte popoare din jur, căci cu alţii mai bogaţi nu prea îndrăznesc să se compare pe faţă. Când eşti talentat chiar nu contează de unde eşti, orinde te-ai afla, dar nu spun nimic nou. A propos de „patriotism”, care în Turcia atinge uneori culmi care frizează ignoranţa şi ridicolul, am citit odată într-o publicaţie de trei parale de sub umbrela Doğan Holding, ce spunea o „ziaristă” de „monden”, de filmul lui Fatih Akın, Gegen Die Wand. „Un film prost care denaturează realitatea. Eu nu cred că copii [sic] noştri sunt aşa, noi, Turcii, nu ne ducem în Germania să ne prostituăm şi să ne bem minţile prin toate barurile. Iar Fatih Akın este un hippie trădător care nu vrea decât să denigreze Turcia în toate filmele lui.” Eu am auzit-o pe tanti asta (chiar îi place să i se spună „tanti”) cu aspect de travestit, care mănâncă şi bea pe gratis pe la toate reuniunile „mondene”, căci „dă bine” să ai şi un freak la masă, aduce noroc cică, dar ea vorbeşte vulgar şi agramat în realitate, cum nu-i auzi pe turci în mod curent, în public, nici mai la ţară. Tanti nu s-a prins de filmul ăsta, nici ce înseamnă, nici cu ce se mănâncă.
Mi se pare foarte aiurea că l-au lăsat pe unul ca Nelson Mondialu’, sau pe oricine a mai fost şi a fost evident aiurea. Aşa, nimeni de acolo nu-şi merită salariile. Un singur lucru m-a impresionat anul ăsta. Concurenţii de peste Prut au fost mai pregătiţi şi au venit chiar să-şi manifeste un talent pe care-l au, nu o ciudăţenie de arătat la cerşit, în gară, la Titu. Am vrut să scriu mai multe, dar voi continua altă dată.
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2014 Ipoteze despre concluzii – Patriotisme ieftine
