Zilele astea nu am putut să-mi accesez celelalte două bloguri, pe care le consider blogurile mele principale. Chestia asta mi-a mâncat tot timpul, de aceea n-am mai scris aici. Nici pe acest blog n-am fost scutit de probleme, am avut aşa ceva cu Loverboy, care acum se numeşte Loverboy, un film…. Fac nişte greşeli din care poţi învăţa. Nu mă apuc acum, ca Ana Hoffman, să scriu prostii despre Twitter care i-a suspendat la un moment dat toate cele patru conturi, dintre care unul avea peste o sută de mii de urmăritori, din motive de spam şi altele. Ea ne-a spus şi nouă ce măgari sunt cei de la Twitter şi a dat în continuare pe blog, sfaturi care duc direct către suspendare. Are fanii ei, chiar eu la un moment dat am zis că-i logic ce scrie acolo şi am „tras” un Black Hat pe Tumblr, iar pentru că am mers cu el mai mult decât sfătuia doamna Hoffman, am rămas vreo două – trei zile fără unul din situri, care era atunci în plină ascensiune. De atunci, şi este o bucată de vreme, nu mă mai interesează această doamnă, care este afiliată pentru TwitAdder şi-l şi foloseşte extrem de non-etic (nu pentru asta i-au suspendat atunci conturile, ci pentru alte situaţii ne-etice, pe care le promovează în continuare, aşa cum am spus mai sus).
[sursa]
Cu Loverboy am avut probleme doar din neatenţie, am selectat absolut din greşeală textul de publicat şi l-am şters de nu s-a văzut. Nu se „salvase” nimic, pentru că eu lucram fără să-mi dau seama, pe un ecran de cache, iar la „back” normal că era gol. Asta se întâmplă numai pentru că mă încăpăţânez să scriu direct pe blog, în loc să o fac mai întâi pe un notepad sau chiar mai bine, pe un workpad, în Rich Text. Apoi, ca domnul Ponta, „copy şi paste”, sau ca mine când o fac, CTRL + C şi CTRL + V, de acolo de pe workpad, pe blog. Nimic nu s-ar pierde iar notiţele pot ţine loc astfel şi de backup.
[sursa]
Ce s-a întâmplat cu siturile celelalte a fost cumva tot din vina mea, sau cel puţin aşa pare. Ştii că eu sunt un promotor pentru a fi propriul stăpân al blogului tău, aşa cum eu însumi, sunt propriul stăpân al blogurilor mele, asta traducându-se în a avea domeniile mele, pe module ale mele, chiar dacă sunt făcute de alţii şi oferite cu generozitate spre folosul public, la un host ales de mine, unde în măsura în care nu încalc termenii de folosinţă, nimeni nu poate să-mi dicteze ce să fac. Îmi pun plugin-urile mele, banner-ele mele şi codurile mele de reclamă. În plus, nu am cum să mă trezesc peste noapte fără conţinut pe blog, pentru că o „maşină” de la Blogger.com sau un ameţit de la wordpress.com a hotărât că eu am „încălcat termenii” cu cine ştie ce baliverne. Adică, îţi face unu’ o reclamaţie că eşti „deranjant” şi probabil ai o bilă neagră.
E foarte posibil la a doua, să rămâi fără blog. La WordPress.com sunt ceva mai drastici. Ai parte de o platformă mai bună de publicat, mai „atentă” cu tine, dar nu faci chiar ce vrei. Nu poţi să pui „reclame” decât în anumite condiţii, iar de pe urma lor faci fifty-fifty cu ei (am mai scris despre asta), mai fac câte o „revizie” după care te trezeşti fără porţiuni mari de conţinut”, doar pentru că ei au şters cache-ul fără să ţină cont de tine, iar în urma unui „raport” că ai fi copiat conţinut de pe undeva fără permisiunea autorului, nu te prea avertizează nimeni când rămâi fără blog.
[sursa]
Companiile care oferă hosting, chiar şi cele care-l oferă pe bani, pentru ceva cum am eu, au grijă ca serverele să nu fie prea „încărcate”, pentru ca toţi cei care au pachetul de situri pe acel server, să nu sufere. Eu experimentez foarte mult, tocmai pentru că vreau să evoluez. Vreau ca siturile mele să arate „bine” şi să se comporte bine. Am avut prea multe plugin-uri care făceau asta. Anumite plugin-uri „încarcă” serverul mai mult decât trebuie. Am primit eu o avertizare pe e-mail, cu două ore înainte să mă deconecteze, dar eu nu avusesem net în ziua aia, aşa că n-am văzut-o. Iar acum, sunt mult mai înţelept, siturile sunt bine, iar tu dacă vrei un webmaster care să te protejeze, contactează-mă după ce citești pagina spre care te îndreaptă banda aia portocalie de sus de tot, care se numeşte Hello Bar (cam scump), numai că al meu e făcut de un neamţ foarte, foarte inteligent, care-l oferă gratuit.
[Update mai 2016: În loc de Hello Bar este acum altceva, dar se comportă la fel, iar link-ul te trimite în același loc.]
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2012 Ipoteze despre concluzii – Optimizare si greseli
