N-am mai publicat ceva de o lună întreagă, dar sunt complet justificat pentru aceasta. Am făcut un piculeţ de mişto eu în postarea anterioară, referitor la reclamă în general, dar, la fel, mă simt justificat şi pentru acela.
Am schimbat locaţia, casa, am schimbat o grămadă de lucruri. Între timp am mai învăţat o grămadă, şi-mi văd liniştit de treabă. Dacă vrei să ai domeniu şi host propriu, aşa cum scrie şi în articolul precedent, învaţă englezeşte, pentru a folosi WordPress (deşi au ei ceva şi în româneşte), şi mai vorbim. NU am timp să-mi fac reclamă pentru a promova în România ceea ce fac eu, doar dacă citeşti aici despre ce este vorba, total întâmplător. Promit să te ajut cu tot ce este nevoie.
Poate observi totuşi, că ceea ce ofer este extrem de avantajos pentru tine. Un domeniu „.ro” se vinde cu vreo 40 de Euro, „pe viaţă”. Tot pe viaţă te şi înfunzi cu un astfel de domeniu. Trebuie să fii o persoană foarte cunoscută şi să nu scrii prostii (părerea mea, deşi probabil n-am dreptate, poţi să scrii şi prostii şi să ai succes, dar cine se aseamănă se adună, fiecare după posibilităţi), pentru a reuşi să impui pe piaţă un astfel de site, blog sau minisite care vinde oareşce-uri. De aceea, eu nu-ţi ofer un „.ro” ci un „.com”, „.net” sau „.org”. „.com” este cel mai bun, iese cel mai uşor în faţă, dar poate fi ocupat, luat de vreun spammer care-l ţine pentru vânzare, mai ales dacă are şi vreun „nume” mai plin de cuvinte cheie.
Am achiziţionat ieri, „theyachtowner.net”, tocmai pentru că .com era „ocupat”. Cum am observat şi că nu are cine ştie ce trafic, ori conţinut mai acătării, nici nu m-am gândit să intru-n negocieri pentru el, îl voi aranja pe .net cum trebuie, şi va deveni faimos. Şi Darren Rowse, fondatorul problogger, este tot .net, probabil din aceleaşi motive. Iar acum nu mai contează, :).
Bineînţeles că în România am văzut şi oferte de host ieftin, dar eu nu le consider serioase, mai ales că sunt şi cu capacităţi limitate, la companii apărute peste noapte, în fine nu asta e problema, că au apărut ăia peste noapte şi nu-i ştie nimeni, poate că sunt buni, dar sunt prea noi ca să aibă totul pus la punct iar tu, blogger-ul găzduit de ei vei avea problemele pe care le au şi ei. Iar ei au o grămadă de probleme. Aşa că mai bine mergi pe mâna mea, şi o faci profesional. Asta înseamnă WordPress + Genesis + Oricare Premium Child Theme (tot de la Studiopress, ca şi Genesis) + Hostgator/Bluehost/Dreamhost/InMotion. Dacă citeşti cu atenţie oferta mea, observi că maximum de investit pentru primul an este de 150 de dolari americani. Minimum este de 100 de dolari. Dacă faci socoteala considerând fiecare produs pe care-ţi dau posibilitatea să-l foloseşti, observi că nu-i de dat cu piciorul la ofertă. Observi dacă vrei şi dacă eşti serios. E doar un sfat, nu rata, că se scumpeşte. Iar când se va scumpi, vei alerga tu după mine, iar mie-mi va păsa foarte puţin, căci poate mi-am atins scopul propus iniţial, :).
Sau poate vrei să rămâi cu un blog „la liber”, şi să ajungi ca domnul Adrian Năstase cu blogul lui intelectual, pe locul 4-5 sute de mii, pe Alexa Trafic, după câţiva ani buni de postat aproape zilnic, sau ca domnul nostru Iliescu, care de curând a spart milionul, tot cu un wordpress la liber. Cât despre Blogger, dragi tovarăşi şi pretini, aveţi de muncă. Adică trebuie să te ştie multă lume din România ca să „spargi milionul”, asta în traducere înseamnă să ajungi să ai un trafic care să-ți claseze websitul/blogul în primul milion de situri deja create. Vorbesc în general, în lume, căci în România poţi avea un trafic care să te situeze în prima mie de situri, dacă munceşti şi scrii bine, eşti o persoană publică ca Tudor Chirilă (observi că n-am vrut să evit cacofonia) şi te pupă-n fund toată prostimea, ca să se „lege” cu tine, că dă bine, pe zelist. O spun cinstit, că dacă le-aş aranja eu blogurile domnilor Năstase şi Iliescu, pe domeniu propriu şi cu framework-ul meu, ar ajunge în mai puţin de şase luni de zile (asta-i, din păcate, traficul redirecţionat se va vedea abia după trei-patru luni) pe un loc cu până la de zece ori mai bun, mai fruntaş, mai mare şi mai frumos, în lume. Iată că n-am reuşit să mă abţin, să nu folosesc terminologia de reclamă stupidă. Iar în România, aceşti domni-tovarăşi, vor spulbera. N-au cum să-i ia pe ăştia vechi, care deja nu mai contează despre ce scriu acolo, dacă mai scriu, mă refer la Vali Petcu, sau Bucurenci, precum şi alţi băieţi după care aleargă toţi semianalfabeţii cu pretenţii, să-i şteargă la… acolo, după orice prostie fără sens, pentru a-şi creea puţintel trafic, dar au o şansă mare în prima mie, căci au şi dumnealor ceata lor de urători de sărbători. A propos, foarte multe sărbători în ţara asta hyper re-creştinată după nouăzeci, nici băncile nu lucrează când e vreun hram la biserică, da’ mai nasol e că nici bancomatele nu lucrează, ori n-au bani, ori „ne cerem scuze, blah blah blah” şi sunt ne-funcţionale. Oricum, n-au cum să-i afecteze pa domnii aceştia doi, mai ales pe domnul Iliescu, care a învăţat să-şi facă cruce în direct, pe programul unu, la televiziunea română liberă. N-o spun cu răutate, pentru că am înţeles de ce a ieşit atunci din rolul de ateu, pentru a poza destul de stângaci în drept-credincios.
Noi să trăim. Scria un prieten, că-i trendy să înjuri PSD-ul. Trendy, am observat eu că este, să-l înjuri pe Băsescu sau pe Boc, e trendy să „cultivi” PSD-ul că, cine ştie, poate acum cu alianţa asta neo-liberală pro-securistă, vor câştiga viitoarele alegeri, nu anticipate, ci la termen. Observ că dacă în Turcia după ce a ieşit de la puşcăria privată, în fiecare zi apărea vreo spusă sau vreo faptă a lui Erdoğan la televiziune, la radio şi în toate ziarele, de bine sau neutru sau chiar de rău (ori „foarte rău”, imamul cu costum Armani şi Rolex la mână fiind discipolul unui Taliban care a reuşit să se aleagă şi Prim Ministru pentru vreo doi ani), ceea ce i-a adus partidului său victoria aproape unanimă în alegeri, la noi e pe dos, de minimum patru ani, preşedintele Băsescu este înjurat şi scos ultra-negativ în evidenţă în fiecare zi, pe toate canalele de presă, scrisă sau vorbită. Am o vagă senzaţie, că dacă ar avea dreptul să candideze, va câştiga, tot datorită „efectului Erdoğan”. Asta pentru că nu există o personalitate alternativă. Am auzit de la alt prieten, că el, prietenul, după primul mandat, l-a votat pe Gioană doar ca să nu-l voteze pe Băsescu, aşa, de-al dracului, că i se pusese lui pata, că n-a putut să rămână director pentru că nu intrase în PDL şi pentru că el votează „de obicei cu opoziţia” [sic]. O tâmpenie. Decât Gioană, mai bine „domnul nostru Iliescu”, da’ vezi, ca şi cu Băsescu acuşi (la anu’), nu mai aveau ăştia, „opoziţia”, unul mai bun. Iar acel prieten, cu care am împărţit mai multe, în vremuri mai relaxate, ţin minte că era un simpatizant din default al lui Pedro Neuerlander, după marea schismă din septembrie nouăzeci şi unu, la a treia venire a minerilor la Bucureşti. El nu mai ţine minte, cum nu mai ţine minte nici că mai împărtăşeam câte ceva, cândva. N-am niciun reproş de făcut, sunt complet resemnat. S-au schimbat multe, şi redevin la fel. Căci, de la mine aşa se vede, dar am să mai scriu despre asta. Deci, cum zic, e greu… Poarta-i în faţă, mingea-i în spate, e greu, cum zic? (Asta ca să-l citez şi pe geniul de mai jos.)
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2011 Ipoteze despre concluzii – Diverse opinii, politico-profesionale
