„Don’t you have any pride? Trying to be so Westernized. They don’t want you!!!! Go there and see if they will welcome you with open arms. You will be trying to clean their toilets and even then they won’t want you.”
Mai sus este un citat din cartea The Inheritance of Loss, de Kiran Desai, care este cetăţean indian şi rezident permanent în Statele Unite. Cartea a câştigat Man Booker Prize în 2006, precum şi National Book Critics Circle Fiction Award. Kiran Desai este şi partenera lui Orhan Pamuk, de care am tot zis că am să mai vorbesc, dar m-am luat cu alte treburi. Este una din cărţile pe care le citesc acum, în momentul ăsta chiar singura, căci tocmai am terminat Deception Point ieri. Citesc în paralel, după inspiraţie, două – trei cărţi, de facturi diferite, tocmai pentru a nu mă întrista prea tare.
[sursa]
Afişul ăsta se potriveşte mai bine aici, decât în articolul cu Gardianul de la noi. M-a întristat foarte tare. Ăsta este îndemnul care te îndepărtează de ei. Mi s-a părut o mojicie. Ceea ce mi se pare cel mai greu de suportat, este că ei se cred foarte deschişi şi egalitarişti. Mi-aduc aminte de un schimb de replici publicat în revista 22 prin nouăzeci – nouăzeci şi unu, în care nişte prea citiţi englezi veniseră cu ajutoare şi sfaturi în această ţară săracă. Ajutoarele au fost cam elementare, iar un localnic mai îndrăzneţ a spus: „Aţi venit cu mărgele de sticlă, credeţi că noi suntem nişte zuluşi”, la care un englez din grup i-a răspuns rece că pentru ei, englezii, zuluşii sunt tot oameni, nu ceea ce consideră românul că ar fi. Atunci ne era ruşine. „Iată adevărata civilizaţie”, spunea lumea. „Zuluşii sunt tot oameni”. Să cazi pe spate. Michael Ondaatje îi consideră pe englezi cel mai rasist popor. Nu este neapărat aşa, dar deşi ei nu vor niciodată să recunoască asta pe faţă, ei sunt şi rasişti şi xenofobi. Nemţii nu sunt aşa. S-a făcut o greşeală o dată, o greşeală care se repetă pe planuri mai mici, stimulată de o grămadă de factori care vor de fapt o anarhie controlată şi o stare de nesiguranţă cu care să ameninţe ceea ce nu-i „pur”, dar poporul german nu este în esenţă xenofob. Nicu Steinhardt, îi consideră pe evrei cei mai rasişti din toţi. Datorită acestor false idei de superioritate inoculate în educaţia multora, acum este foarte uşor să aprinzi un conflict. Rasa, religia, culoarea, chestii trestii diferenţiatoare.
Indienii aveau o admiraţie foarte mare pentru britanici. Cu toată „independenţa” câştigată în 1947, la o zi după Pakistan (care pe vremea aia cuprindea şi Bangladesh-ul), tocmai parcă pentru a li se face în ciudă, indienii plecau la studii în Marea Britanie şi uneori nu mai reveneau. Nu este neapărat şi cazul lui Kiran, care a plecat din India la paisprezece ani. După ce a stat cu mama ei la Londra pentru un an, în 1986 s-au mutat în Statele Unite, unde a şi studiat la vreo trei universităţi. Mama ei este vestita Anita Desai, faimoasă deja când au plecat ele, deşi a fost numai nominalizată la Man Booker Prize de trei ori, dar nu l-a luat. Tatăl ei, Ashvin Desai, era directorul unei companii de computere când s-a căsătorit cu mama ei (de care am uitat să spun că era juma-juma, nemţoaică-bengali) în 1958.
[sursa]
Tatăl, Ashvin, a scris şi el o carte apărută în 2008 la Penguin Books India, Between Eternities: Ideas on Life and The Cosmos, un non-fiction. Anita trăieşte încă, are 75 de ani şi este profesor emerit de ştiinţe umaniste la MIT.
Am pornit de la citatul de mai sus şi de la fiică, trecând prin xenofobie şi mojicia umană, am ajuns la mamă. Mă mai supăr şi eu, mă mai întristez dar nu mă ţine pe viaţă. Îmi place să cred că românii sunt mai moderaţi. Omul sfinţeşte locul.
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2013 Ipoteze despre concluzii – Mândrie fără prejudecată
