Locale

Nu, nu voi vorbi de alegeri, am spus şi pe Twitter că are cine s-o facă, din toate taberele. Voi vorbi chiar de Twitter şi de internet în general, din punct de vedere local, românesc, adică. Sunt un pic dezamăgit, nu prea văd nimic care să mă atragă, în schimb văd foarte multe vorbe goale, fără acoperire. Am să fiu mai explicit pe traseu. Ştiu că şi ceea ce spun eu, poate intra la categoria „vorbe goale”, dar eu sunt puţin subiectiv câteodată, am şi repulsii evidente pentru chestiile care nu-mi plac. Se întâmplă să-mi mai schimb părerile, dar de la bun la rău, mai puţin invers. Nu ştiu de ce, probabil puterea mea de a mă lăsa dezamăgit este mai mare decât optimismul. Nu vorbesc de „lumina de la capătul tunelului”, asta-i altă prostie care se repetă şi o tot aud pe la prieteni, adică nimeni n-o vede sau, n-o mai vede, nu ştiu. Vorbesc de Twitter, de dragostea pentru Facebook, de oi, de mentalitatea de turmă, de a urma exemplul rău atunci când ai de ales între unul bun şi altul mai puţin bun.

Aş avea nişte idei reformatoare, unele se conturează chiar acum când scriu. Idei pornite de la Seth Godin, Coppyblogger (Brian Clark şi Sonia Simone), precum şi Darren Rowse, Victor Ponta şi Obama, Barrack Obama. Am uitat pe cineva? Cred că pe Neil Patel. Din fericire, îmi trec repede angoasele, dezamăgirea, supărarea, tracasarea, toate. Păi cum să nu fiu dezamăgit când văd unu’ care se ţine băţos nevoie mare că-i freelancer, apoi blogger profesionist şi câştigătorul a nu ştiu câte concursuri de bloguri pe româneşte, că se bagă în seamă cu vulgarii de la noi, care şi-au cam împărţit tarlaua. NU are de câştigat, am verificat. Oricum, e ca şi cum l-ai şterge la fund pe Brogan, dar de aici, din România. A propos, am văzut blogul unei fete care s-a dus la New York la Blogworld & New Media Expo, între 5 şi 7 iunie, plin de spirit şi scris frumos. Deci se poate şi fără vulgaritate. O cam invidia lumea că s-a dus acolo, dar ea era modestă, şi din nou mi-a plăcut, tonul calm cu care vorbea de nişte chestii care nu sunt luate deloc în serios la noi, iar pe la ei, se dau totuşi bani pentru a le afla.

În această categorie se încadrează şi ideile mele, că de aia sunt reformatoare. Nu le voi expune aici până la punerea lor în practică, însă voi ajuta pe cine voi putea, dacă voi fi solicitat.

Chestii care m-au supărat şi mi-au trecut după aceea, scriind aici: Primesc o „ofertă” destul de firavă de a scrie două sute de cuvinte pe 10 dolari, scriu articolul, îl trimit, apoi primesc răspunsul că „oferta” nu mai e valabilă. Am pufnit. Mă uit pe Twitter şi văd că mai multă lume m-a părăsit pur şi simplu, după ce iniţial mă urmărise. Apoi mai văd nişte lume la care mă uitam eu, ca un băiat bun (şi n-am întotdeauna răbdarea asta, să mă uit, doar) care îl re-tweet-ereşte pe Mircea Badea, cu ceva care este penibil. Nu mi-e indiferent băiatul ăsta. Nu-i prost. Are fanii lui, aş putea să spun că mai retardaţi ca el, dar el nu-i chiar retardat. Mă mai uit pe YouTube la nişte clipuleţe selectate de un PDL-ist care-l iubeşte (ca să vezi că are fanii lui autentici), şi nu-mi vine să cred că lumea poate să „guste” aşa ceva. Dar asta e ok. Nu mai urmăresc conturi care-l re-twitt-eresc pe Mircea Badea când spune o tâmpenie, urmăresc destul de puţină lume, deocamdată, aşa că sunt şanse mari să-mi sară în ochi „devierile” de această natură. Şi gata. Mai mă uit pe PayPal şi văd că-s mai mulţi bani decât ştiam, îmi revin, mă liniştesc, mai citesc mail-ul şi iar mă enervez. Sunt invitat ca antreprenor, să mă dau în bărci cu Brian Clark, Brogan, Rowse şi alţi ca ei. Fac click pe link şi-mi spun ăştia că sunt înscris deja. Apoi îmi mai trimit un mail prin care-mi cer nişte bani pentru un „abonament” care-mi dă acces pe forum. Nu-i mult, dar e devreme. „Sunt ocupat”, chestii care-mi amintesc de tipul care lucrează în stil mare, Patel. Neil Patel, nu Dev Patel, din Slumdog Millionaire. Dai două mii pe ceva de care nu eşti prea sigur, dar sunt şanse ca până la sfârşitul anului să faci şase mii cu acea investiţie. Da-i dai? Asta e dilema. Se fac chestii şi „free”, numai că nu prea iei ce nu dai. Probabil înţelegi ce spun aici. Poate că am să mai spun şi altă dată. Legătura între Ponta şi Obama este ca cea între mine şi Cristi Minculescu, adică de aceeaşi natură. Şi Ponta, şi Obama, au echipe care se ocupă de conturile lor de Twitter. Iar legătura între mine şi solistul de la Iris, este că amândoi ţinem cu Craiova. Atât.

Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃

Copyright © 2012 Ipoteze despre concluzii – Locale

Twitter

Google

Pinterest

Facebook

Reddit

Buffer