Sunt incorigibil. M-am abonat din nou la nişte ziare româneşti, după ce renunţasem în urma descoperirii unor greşeli de tipar care demonstrau o mare delăsare din partea moderatorilor. O delăsare pe care am întâlnit-o în Turcia, unde majoritatea lumii care citea ziarele nu era deloc preocupată de amănunte (cum sunt eu, probabil).
Ştii că scriu de fapt pentru a doua oară acest articol, din cauza unei mici defecţiuni? În fine, ce vreau eu să spun, este că am încercat ceva nou zilele astea, şi anume Adevărul şi Jurnalul (fost Jurnalul Naţional). Unii tratează cu destul umor gafele cotidiene ale persoanelor aflate în fruntea naţiunii, alţii împroaşcă cu ce apucă. Având în vedere că guvernul actual este rezultatul unor mişcări de trupe din Parlament, probabil domnul fost poet, fost imitator al lui Adrian Păunescu, fost „rival” chiar, al cenaclului Flacăra, Lucian Avramescu, şi-a pierdut busola cu totul. Iată ce văd chiar de curând, în Jurnalul domnului Voiculescu, cel cu milioanele deja cinstite.
„La noi cea mai tare e opoziţia. Puterea e în opoziţie. Ea e compusă din Traian Băsescu, preşedintele apolitic şi echidistant al Republicii, Vasile Blaga, preşedintele Senatului, al doilea om ca putere în stat şi Roberta Anastase, preşedinte al Camerei Deputaţilor, al treilea om, mă rog, oamă, în stat, toţi trei pedelişti de marcă. La noi – şi asta ne defineşte – opoziţia e la putere. Dacă Băsescu, vârful opoziţiei, utilizând umilele lui forţe (să zicem procurori, ofiţeri acoperiţi şi descoperiţi) vrea să-l umfle pe Năstase, îl umflă. Dacă „opoziţia” vrea să ne mănânce de vii, ne mănâncă. Dacă vrea să ne condamne pe viaţă pentru că am călcat, din neatenţie, umbra lui Băsescu, ne condamnă. România, spun asta pentru ignoranţii care nu ne ştiu, e unica ţară din univers unde opoziţia taie, spânzură, bagă la puşcărie şi ne ocupă ca o leşie şi ca o molimă, gândurile, visele, speranţele. Puterea? E la putere dar n-are putere. Are susţinere populară? Are, dar la ce-i foloseşte?!”[sic] – extras dintr-un articol semnat de Lucian Avramescu pentru jurnalul.ro
[sursa]
Asta-i o poză de prin 2006, cu „influenţi” din presă, ca şi următoarea:
[sursa]
Eu cred că sunt nepărtinitor. Îmi pare foarte rău că există la noi un public mai iubitor de circ decât romanii lui Caligula. Presa scrisă, ca cea scrisă, domnul Avramescu este totuşi galant, chiar „poetic” în derapajul dumnealui, dar în televiziune, este cumplit. Îmi pare rău de cei care au timp şi se distrează la vulgarităţile lui Badea. Îmi pare sincer rău de cei care-l consideră pe Gâdea deştept, şi de cei care cred ca şi Ciutacu, că acesta e un geniu. Probabil chiar este. N-am nicio îndoială că aceştia vor găsi ce să împroaşte şi după realizarea programului de guvernare „Jos Băsescu!”. Umor nu au. Unii chiar îi admiră, alţii îi consideră vânduţi anumitor grupuri de interese. Eu nu-i admir deloc şi nici nu cred că ei sunt vânduţi. S-au întâlnit, gând în gând cu bucurie, la un ban uşor, se pare că ei chiar cred cu sinceritate ceea ce afirmă. Nu sunt singurii care cred la fel, o mulţime de oameni crede aceleaşi lucruri pe gratis, nu pe banii sus numiţilor.
Eu am ce am cu juniorul Bush, nu mă pot abţine, noroc că acesta e la ei, nu la noi. Iar cei care pot să înţeleagă, bravo lor, căci lor li se adresează blogul acesta :).
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Google+, Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2012 Ipoteze despre concluzii – Incorigibil
