Din nou despre "Incompatibilul"

Plagiez şi eu puţin dintr-un articol din Adevărul, pentru că acolo am citit asta şi de acolo am extras chestia, care nu-i o cugetare, nu-i nici măcar un comentariu, este un fragment de stenogramă de la o şedinţă PNL din 3 august, la care culmea, nu a absentat preşedintele interimar al României, Crin Antonescu.

Mircea Diaconu: De ce m-ai pus pe mine vicepreşedinte aici?

Crin Antonescu: Cum să te pun eu?

Mircea Diaconu: Păi, tu m-ai pus. În intervalul ăsta atât de acut şi de nu ştiu ce, dacă nu mă suna domnul Chiţoiu de câteva ori… nu ştiu, parcă mă simţeam pe undeva disperat. Voiam să lupt, să muncesc, n-aveam cu cine.

Relu Fenechiu: Dar eu nu te-am sunat de mai multe ori?

Mircea Diaconu: Şi tu m-ai sunat.

Relu Fenechiu: Păi, vezi? Nu te-am pus la treabă?

Mircea Diaconu: Prea puţin, prea puţin. Vorbesc foarte serios.

Crin Antonescu: Chiţoiu, Fenechiu… Puţini oameni sunt sunaţi de ăştia trei – Ruşanu, Chiţoiu, Fenechiu -, pe cuvânt. Deci, dacă te-au sunat ăştia trei, eşti tare, crede-mă! Eşti mare.

Crin Antonescu, preşedintele interimar, aflat aici absolut conjunctural

Mircea Diaconu: … Vorbesc foarte serios, am avut sentimentul că nu sunt chiar vicepreşedinte, din moment ce nu e atât de mare nevoie de mine – să mă duc, să mă zbat, să muşc, să rup, să… tot ce trebuie.
[sursa]

Mircea Diaconu îmi devine din ce în ce mai antipatic. Se pare că un bun actor nu este neapărat şi un bun politician. În cazul lui, eu îl consider chiar un prost politician. Şi nu numai atât, adică nu numai un politician prost, ci probabil un om nu prea deştept. Păcat. Redactorul şef al Adevărului îl acuză surd şi de ceva care îmi aduce din nou fiori. Ceva cu o implicare a lui Mircea Diaconu „revoluţionarul” în uciderea copiilor plecaţi de la unitatea 0865 din Câmpina să ia parte la „Revoluţie” (poţi urmări link-ul şi poţi citi singur). Nu mai ţineam minte. Am să cercetez. A propos de asta, iată versiunea oficială a evenimentului: „În dimineaţa zilei de 23 decembrie, detaşamentul aflat în misiune în capitală este chemat să participe la întărirea dispozitivelor de apărare la două obiective deosebite – Aeroportul Otopeni şi Aerodromul de la Boteni. Atunci, în acea dimineaţă nefastă, chemaţi să îndeplinească o misiune de luptă în Aeroportul Otopeni, au căzut la datorie, pe altarul libertăţii şi democraţiei un ofiţer, 34 militari în termen şi 2 salariaţi civili. Vor rămâne veşnic în amintirea noastră spiritul lor de sacrificiu, abnegaţia, patriotismul şi devotamentul lor. Fie ca eroii noştri din ceruri, pieriţi de moarte, să ne ajute să îndreptăţim încrederea pe care poporul nostru a investit-o în Jandarmeria Română.”

Cine i-a făcut să piară? – întreb eu cu neruşinare… Ce-i cu balivernele astea? Iliescu poate să doarmă liniştit?

Oricum, despre „politicianul” Mircea Diaconu, este evident că s-a implicat în politică doar pentru o „situaţie mai bună”, cu faţa lui din Filip cel Bun sau Mere Roşii. Este membru al Partidului Naţional Liberal şi a fost ales din partea acestei formaţiuni ca senator de Argeş la alegerile din 2008. Din martie 2010, la Congresul ordinar PNL, devine vicepreşedinte PNL. În trecut, a fost desemnat membru al CNA din partea Partidului Democrat. Iar mai înainte a cochetat politic cu Convenţia Democratică, pentru ca mai apoi să intenţioneze să candideze (în 1996) la Primăria Capitalei. La 1 mai 2012 devine Ministru al Culturii. A fost obligat să demisioneze după o lună în urma hotărârii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În scurtul său mandat, a ieşit în evidenţă prin atitudinea servilă şi obtuză, cu care a susţinut abuzul premierului Ponta în ceea ce priveşte Institutul Cultural Român şi trecerea sa sub jurisdicţia Parlamentiului. Redau şi un fragmenţel dintr-o declaraţie a lui ca ministru efemer, făcută unde în altă parte dacă nu la o Antenă: „E un act normativ pentru coerenţa în politica culturală în afară şi în acoperirea conceptului de diplomaţie culturală, pentru că e o dublă, triplă competenţă aici, a Ministerului de Externe, a Ministerului Culturii şi al ICR, pe acelaşi subiect. Până acum ICR avea o politică indepe… nu ştiu… treaba lui… în fine… nu dădea socoteală nimănui. Am avut discuţii foarte ample cu Andrei Marga (ministrul de Externe de atunci) şi concluzia a fost că şi ICR trebuie să cânte în acelaşi cor”.

[sursa]

Nu am terminat, dar m-am săturat. Am o senzaţie că domnul politician Mircea Diaconu se va lăsa până la urmă de actorie şi o va lua pe urmele lui Schwarzenegger. Se va alege iar şi va fi din nou desemnat ministru la următoarele alegeri, anticipate sau nu.

Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃