Când am descoperit pentru prima oară termenul de Young Adult, l-am asociat cu Twilight, ciclul de romane creat de Stephenie Meyer. Acestea sunt adresate așadar tinerilor între paisprezece și douăzeci-și-unu de ani. Nu vreau să dezvolt asta, pentru că nu am studiat fenomenul îndeajuns. Psihologic socotind, trendul ăsta cu vampiri care strălucesc în soare și în care o fată de liceu cam tălâmbă se îndrăgostește de colegul ei cu părul vâlvoi și fața palidă, a venit la momentul potrivit. Poate că ceea ce a scris Stephenie Meyer este original, dar ilogic, iar eu nu am văzut despre ce era vorba înainte de a remarca o anumită isterie în jurul subiectului.
Când scrii despre vampiri, ar trebui să ții cont de niște reguli simple. Vampirilor le face rău lumina zilei, lumina soarelui, mai exact. Vampirii dorm de la răsăritul soarelui până când acesta apune, în sicrie pe fundul cărora e așternut pământ din locurile natale. Aceaste legi sunt respectată de toți cei care au scris despre vampiri, de la Bram Stoker, la Ann Rice și Brian Lumley. Mă opresc la aceștia trei pentru că îi socotesc foarte reprezentativi.
Bram Stoker, un irlandez născut la 8 noiembrie 1847, l-a inventat pe Contele Dracula, căruia i-a plasat originea în Transilvania.
[sursa: http://news.entertainmentearth.com]
În Dracula, avocatul Jonathan Harker a venit la castelul contelui pentru niște clarificări imobiliare în beneficiul unui client. Harker a fost mai întâi la British Museum unde s-a documentat puțin despre locurile unde avea să călătorească. Iată ce-a aflat: Bistrița, așezarea numită așa de contele Dracula însuși, este foarte cunoscută în zonă; aceasta se află la granița dintre Transilvania cu Bucovina și Moldova, în mijlocul munților Carpați, însă face parte dintr-una din cele mai săbatice și întunecate locuri din Europa.
Populația Transilvaniei cuprinde patru naționalități: În sud, amestecați cu valahii, sunt sașii. La vest sunt maghiarii și la est și nord, secuii. Aceștia din urmă se cred urmașii direcți ai hunilor lui Attila. Harker consideră întemeiate aceste pretenții, deoarece el a mai citit la muzeu că în secolul al unsprezecelea, când au cucerit maghiarii Transilvania, i-au găsit acolo pe huni.
În România s-a descoperit prea târziu ce comoară reprezintă Dracula pentru turismul din ce în ce mai diminuat; autoritățile, dacopații și naționaliștii s-au ofensat imediat și s-au simțit atacați, ajungând chiar la a pretinde că poporul român este din nou victima unui complot urzit de maghiari. Lamentațiile le erau confirmate și de faptul că primul actor care l-a jucat pe Dracula pe marile ecrane a fost maghiarul Bela Lugosi, în 1931.
În roman nu este lămurită originea vampirilor, contele Dracula se considera el însuși maghiar, iar Transilvania făcea parte la vremea când a fost scris romanul, din imperiul Austro-Ungar. De aici poți să deduci că nu românii sunt un popor de vampiri, ci maghiarii.
Americanca Anne Rice (născută pe 4 octombrie 1941) are la rândul ei o panoplie de nouă volume în ciclul „Cronicile Vampirilor”. Aceștia sunt nemuritori și frumoși, iar cu trecerea secolelor, chiar dacă arată ceva mai decrepiți, tot frumoși sunt. Existența lor are o vibrație mult mai mare decât cea umană, de aceea pe distanțe scurte par că se teleportează.
Ciclul începe cu Louis care i se confesează unui jurnalist al cărui nume îl aflăm abia în volumul trei, The Queen of the Damned. De aici și titlul primului volum, Interview with the Vampire. Louis, originar din Louisiana este transformat în vampir de Lestat de Lioncourt, la sfârșitul secolului al optsprezecelea, prin metoda devenită clasică la Bram Stoker, dar rafinată de Anne Rice. Într-o noapte, Louis care îl plângea de zor pe fratele său mai mic, proaspăt decedat, a fost atacat de un vampir care i-a supt aproape tot sângele, lăsându-l fără suflare. Cei care l-au găsit, l-au adus acasă și l-au instalat în pat.
[sursa: https://cstpdx.com/]
Abia a doua zi, vampirul Lestat, un tip înalt, palid și cu părul blond, s-a insinuat în casă cu o manieră grațioasă, aproape felină. După ce a adormit-o pe sora lui Louis aruncându-i un șal peste ochi, s-a apropiat de patul acestuia. Atunci Louis a văzut că Lestat nu era o ființă ordinară, ochii lui cenușii îl priveau incandescenți iar mâinile cu degete lungi și subțiri, nu păreau cele ale unui om. I-a povestit lui Louis ce îi poate oferi: viață veșnică și puteri inimaginabile, dar toate cu prețul unui ritual destul de macabru.
Lestat avea nevoie de plantația moștenită de Louis de la tatăl său, pentru a-l duce acolo pe tatăl lui orb, care nu știa că acesta este vampir. L-au luat împreună pe tatăl lui Lestat și l-au dus la plantația Pointe du Lac, unde l-au instalat în dormitorul principal. Apoi a început transformarea. Louis trebuia să fie martor la uciderea vătafului de la plantație. Lestat și-a înfipt colții în gâtul lui și a supt până ce acesta a căzut moale, pe jos. N-a murit imediat, Louis a fost obligat să-l privească în timp ce se zvârcolea încet, pînă ce și-a dat ultima suflare. Apoi Louis a trebuit să scape de corp. L-au cărat amândoi la un loc viran, unde s-au apucat să-l lovească frenetic, cu picioarele, apoi i-au luat toți banii, pentru a lăsa impresia că a fost ucis și jefuit. Când s-au întors la plantație, Louis voia să moară de jale și rușine, dar era prea târziu. Cu o voce hipnotică, plină de erotism, Lestat l-a domolit pe Louis, apoi l-a luat în brațe și și-a înfipt colții în gâtul lui începând să-i sugă sângele. La un moment dat, Lestat l-a lăsat să cadă, apoi și-a mușcat propria incheietură, sângele țâșnind în șuvoi, murdărindu-i cămașa lui Louis, gâtul, fața… Ca în transă, Louis i-a apucat mâna și a început să sugă. Apoi s-a petrecut transformarea.
Volumul al doilea din Cronici, The Vampire Lestat, este scris din punctul de vedere al acestuia. Fapte pe care le știi din „Interviu” par că se contrazic cu unele din acest volum, dar nu este o greșeală, totul este făcut special așa. Abia în al treilea volum al seriei afli numele băiatului jurnalist căruia i se confesează Louis, precum și originea vampirilor, pe care Rice o plasează în ținutul Kemet, pe locul Egiptului de azi. O origine macabră și sângeroasă, care o face pe regina locală, Akasha, să devină mama tuturor vampirilor. Filmele făcute sunt vagi și confuze, mai ales The Queen of the Damned, chiar dacă s-au bucurat de succes. Ca de obicei, cărțile sunt mult mai valoroase. Nici în film și nici în primele trei volume, nu apar români și nici țigani.
O logică „în fantastic”, dacă se poate numi astfel, o întâlnești la Brian Lumley, un militar în rezervă, care are următoarea definiție pentru vampir: acesta este un mort animat, foarte asemănător cu Dracula al lui Bram Stoker sau cu vampirii din miturile populare, însă vampirul devine vampir prin contaminarea cu o lipitoare parazită. O persoană se transformă dacă inhalează un spor vampiric sau asimilează un ou de la o asemenea lipitoare. Lipitoarea care se formează în corpul uman fuzionează cu coloana vertebrală, conectându-se astfel la sistemul nervos. Acesta este vampirul, un complex om-lipitoare, o gazdă pentru lipitoarea care are nevoie de sânge pentru a fi hrănită. Aceasta îi oferă gazdei un aspect veșnic tineresc și puteri supraumane. Vampirii sunt vicleni și înșelători, se pot metamorfoza și sunt telepați.
Vampirii provin dintr-o dimensiune paralelă unde zilele durează o săptămână întreagă, la fel și nopțile. Această lume este împărțită în două de o barieră muntoasă. La sud se află triburile migratoare de „țâgani” (Szagany), care ocupă teritoriul numit „Sunside”, iar la nord, după munți, se află „Starside”, țara vampirilor și a sclavilor acestora.
[sursa: Pinterest]
Ca și Anne Rice, Lumley a scris o epopee întreagă, considerată tot Gothic Horror, Necroscope. De bază sunt douăsprezece volume (din șaptisprezece), acestea alcătuind mai multe cicluri. În afară de necroscopul Harry Keogh, un personaj care are capacitatea de a comunica cu morții, îi întâlnim pe vampirul Yulian Bodescu, pe vârcolacul Radu, precum și pe alții/altele ca Misha Zănești, Lady Carmen, Gina Berea, Nana Kiklu, etc. Am citit doar două volume, iar impresia pe care mi-au făcut-o a fost una desăvârșită.
După toate acestea, cum aș putea eu să mă las impresionat de Twillight? Cum ai putea tu să fii influențat de așa ceva? Probabil că filmele reflectă mai bine ceea ce este scris în cărți, Pe Meyer au făcut-o și producătoare. Poveștile astea s-au vândut în peste o sută de milioane de exemplare și s-au făcut patru filme după ele. La un metru șaizeci-și-doi și șaptezeci-și-opt de kilograme,
[sursa: http://content2.promiflash.de/article-images/landscape2048/stephenie-meyer-laechelt.jpg]
Stephenie Meyer a pus deoparte o sută douăzeci-și-cinci de milioane de dolari. Din fericire pentru ea, este simpatică și optimistă, spre deosebire de Bram Stoker, care și-a refulat în Dracula propria lui sexualitate, îngrozit de oprobriul căruia i s-ar fi putut supune dacă ar fi pățit și el ca prietenul, rivalul și compatriotul său, Oscar Wilde, condamnat la doi ani de muncă silnică, pentru sodomie și indecență.
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
