A fost şi Eurovisionul odată, demult, cu adevărat ce scrie la ei pe site, „emisiunea favorită a Europei”. Cu sponsori, cu organizatori, cu orgolii pornite din Elveţia. A fost şi el un soi de Grup Bilderberg pentru muzică, un privilegiu şi o onoare. Nu spun că asta-i valabil pentru cei invitaţi la conferinţele grupului, nu o consider o onoare, dar să participi la Eurovision pentru ţara ta şi să cânţi bine, ca apoi să fii apreciat după locul de unde vii, era o onoare şi un privilegiu. Un adevărat privilegiu pentru muzicienii participanţi a fost anul în care reţelele de telefonie s-au gândit (Directorii Executivi ai acestora sunt invitaţi frecvent la Conferinţele de care tocmai am amintit) să mai facă un ban pe lângă abonamente, şi, în spiritul economiei de „piaţă” au presat pentru votul telefonic, venit de la public. Oricum n-a mers, unora li se mai defectau centralele de recepţie, iar alţii voiau să manipuleze. S-a spus că votul e oricum „politic”, aşa că acum se votează conform unui sistem pus la punct în 2009, în care voturile publicului se combină fifty-fifty cu cele ale unor jurii de „profesionişti”.
Prima participare a României la Eurovision, a venit abia în 1994, cu o piesă aleasă de un public, într-o sală, prin aplauze, din două: Say Something, compusă şi interpretată de Laurenţiu Cazan şi Dincolo de nori, compusă de „Tino” Furtună şi Dan Bittman, interpretată de acesta din urmă.
[sursa]
Mai jos este un video cu Bittman şi cele patru backing vocals, una şi una, soliste consacrate ele însele. Monica Anghel, a mai fost de două ori după aia, ca reprezentantă de vază. N-a prea făcut. Oricum, am mai scris, este cea mai bună piesă, este cel mai bun „pachet” care a plecat să ne reprezinte la Eurovision, indiferent de punctele pe care le-au obţinut alţii. Ai în continuare, prestaţia impecabilă a unuia din cei mai buni cântăreţi români.
Cezar Ouatu spune că a fost „furat” de voturile fanilor din Spania şi Italia. Tot ce se poate. Nu-i singurul investitor. Câteva mii de euro acolo, câteva mii de euro dincolo, ai nişte puncte în plus de unde ai investit să le ai. Dacă, pe lângă tine mai investeşte şi „statul”, eu ştiu, prin Ministerul Culturii sau diferitele comitete şi comiţii, cu atât mai bine. Nu degeaba s-au supărat ruşii pe azeri la nivel de prim ministru, dacă e să ne luăm după BBC, alt fief para-european, căci ruşii au trimis acolo nişte bani pentru vot şi ştiu despre ce este vorba. Apoi ăştia au recunoscut că Rusia ar fi avut zece puncte după voturile din cele trei reţele mobile. Ministrul azer de externe, Elmar Mammadyarov, a recunoscut că la numărătoare au ieşit pe locul întâi Ukraina şi pe doi Rusia, dar că la televiziune, voturile „s-au pierdut”. Iar preşedintele Ilham Aliyev, fiul tatălui său KGB-ist, a ordonat o anchetă, căci din Rusia au venit douăsprezece puncte pentru Azerbaijan. Aşa că observă: Eurovisionul este o treabă serioasă. De ce nu ordonă nimeni o anchetă prin Spania şi Italia? Ştiu, e retoric, cui îi pasă?
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2013 Ipoteze despre concluzii – A trecut şi Eurovision 2013
[…] în sine, indiferent cine a câştigat. Oh, dacă anul trecut am avut o preferinţă clară pentru Margaret Berger, anul acesta n-am avut ceva clar, mi-au plăcut mai mulţi, mi-au plăcut şi câţiva care n-au […]