Despre Twitter

Inspirat de mobilitatea SMS, Twitter a început ca experiment în 2006. Când i s-a remarcat valoarea ca reţea de comunicare instantanee în timpul unor evenimente cum sunt cutremurele, conferinţele, festivalurile sau altele, s-a dezvoltat determinând înfiinţarea în 2007 a companiei Twitter.Inc, cu sediul în San Francisco, CA.

Twitter este o platformă de micro-blogging care te lasă să „publici” mesaje de până la 140 de caractere, inclusiv spaţiile şi semnele de punctuaţie (20 din cele 160 de caractere ale presupusului „SMS” au fost rezervate pentru nume), folosind un browser, fie el de computer, fie al telefonului mobil.

Până aici totul pare tradus din ce se spune în general despre Twitter, probabil chiar din ghidul publicat de ei la rubrica Help, unde pentru a afla totuşi mai multe, poţi continua făcând click pe Twitter Basics, (iar dacă vei mai întâlni aceste explicaţii şi în alte părţi, să ştii de ce). După mine, lăsând la o parte potenţialul magnific pentru marketing pe care îl reprezintă, Twitter este un instrument de comunicare şi de relaţie inter-umană. Este mult mai simplu decât myspace sau celebrul facebook (pe care eu îl detest).

Iată cum arată o pagină personală pe Twitter, atunci când ești logat.

Ce se vede în stânga, este ceea ce postează aici cei pe care îi urmărești. Dacă ești urmărit la rândul tău de cineva, acel cineva vede ceea ce postezi şi poate primi şi mesaje personale de la tine.

Iar aşa arată pagina ta văzută de altcineva, care a făcut „click” pe poza sau pe numele de utilizator ales, aflat în dreapta fotografiei, pe ecranul de mai sus ori chiar direct,

https://twitter.com/RodolfoGrimaldi ca aici.

Acestea sunt perlele personale. Pot consta în link-uri, vorbe de duh, apeluri, Re-postări ale altora care ți-au plăcut (RT adică re-tweets), răspunsuri în conversaţii, care se adresează cuiva punând „@” în faţa numelui de utilizator şi apoi mesajul respectiv.

Mesajele personale (DM, de la „direct messages”) nu sunt publice, bineînţeles.

Dacă te uiţi din nou la prima fotografie, vezi pe coloana din dreapta aceste rubrici:

@RodolfoGrimaldi

Direct Messages

Favorites

Retweets, etc.

Făcând clic pe prima, de exemplu, afli cine ți-a adresat ceva, sau unde ești menţionat. La cea de dedesubt, îți controlezi mesajele pe care le primești aici. La „Favorites” sunt postările care ți-au plăcut (când mişti cursorul pe o asemenea postare, sau „tweet” – „ciripit”, în jargonul de aici, la dreapta îți apare o stea, pe care dacă o „apeși”, faci ca acel „tweet” să apară la favorite.

Nu este complicat deloc, ba chiar este mult mai simplu decât oricare platformă cu ajutorul căreia te „destăinuieşti” maselor. Aici anunţi ceea ce scrii prin alte părţi, cum face Andreea Marin, de exemplu:

Există site-uri care prescurtează link-urile, apărute special pentru Twitter, cum ar fi ow.ly sau bit.ly, dar îți spun mai încolo despre asta, acum, să ne uităm puţin mai atent la profilul acesta de celebritate autohtonă.

Eu am auzit că este foarte „trendy” în România să ai cont pe Twitter. Iată că a auzit şi „zâna” fostelor surprize. Are 9 (nouă) anunţuri şi urmăreşte o singură persoană, este o „twitteriţă monogamă”, ca să-l parafrazez autohton pe Conan O’Brien (a se vedea mai jos profilul lui Conan)

Conan, are în schimb şi biografie, are şi cont verificat, asta în principiu se face cu persoanele publice din Statele Unite şi alte câteva. Vor urma „business”-urile, şi alte ţări, dar nu asta vreau să-ți arăt. Conan urmăreşte deci tot un singur profil, este original prin asta, căci nu urmăreşte pe cineva din familie sau pe care l-ar fi cunoscut înainte de èra Twitter. E o chestie à la Conan O’Brien. Dar să ne uităm la faimoasa noastră, ale cui ciripeli o interesează. Peste ce dăm?

Dăm peste ceva care se numeşte StefanBanica, care …

… o urmăreşte pe ea şi n-are niciun tweet. Şi are şi layout-ul din default. Este urmărit de ea şi de vreun spammer, după cum se vede:

Ceea ce demonstrează că, Andreea Marin a creeat ea însăşi acest profil şi ea de fapt nu urmăreşte pe nimeni pe Twitter, la fel ca şi consortul cu faţa lui de pe care la fel ca şi la ea, se citeşte super-inteligenţa.

Se pare că divul ştie să prescurteze link-urile şi a văzut el că e tare şic să te dai unic, da, şi ne-interesat de ceilalţi, mai ales când promovezi ceva. Observi de aceea că „the followers” se înghesuie, nu-i loc pe pagină. A văzut el ceva, nu-i singurul:

… faimos şi insipid, dar urmărit de toată floarea cea vestită, e drept.

Mai puţin acesta, care are doar foarte mulţi fani:

Ei toţi, Lagerfeld, eminem, banicastefan şi cea care „s-a înscris pe lista pentru a înfia un copil din Haiti”, sunt nişte mari personalităţi ale căror perle ne fac nouă viaţa mai bogată chiar dacă pe ei nu îi interesează ce ar avea alţii de spus. Eminem şi Lagerfeld vând oricum şi orice, au ajuns la acel stadiu, dar la elvis-shakin stevens mi se pare un dispreţ total faţă de publicul lui. În fine, în România se poartă. Aici, lumea e interesată de:

Obama, surorile Kardashian (toate trei nu numai cea cu felaţia de pe net), Oprah, Ellen DeGeneres sau Martha Stewart, precum şi de câţiva snobi locali celebri, Turcescu sau Gheorghe.

Privighetoarea din Piatra Neamţ, de exemplu, are trei conturi şi o vervă nemaipomenită:

Nici Trăistariu nu are mulţi prieteni aici, „friends” sunt cei care se urmăresc reciproc, aceştia putând comunica mai bine şi privat. Să urmăreşti la loc pe cineva care se arată interesat de ceea ce ai de spus, este o dovadă de respect şi face mai bine imaginii personale. Spammerii se văd imediat, la fel ca şi idioţii. Pe spammeri îi blochez iar pe idioţi îi anunţ, înainte de a nu-i mai urmări, dar asta face parte acum din stilul meu, nu-i neapărat un sfat sau o metodă. Se pare că la noi, ca şi la turci (aici se poartă „twitt-urile protejate”, pe care le văd doar „prietenii”, o altă tâmpenie când ai ceva de promovat, seamănă cu profilul „privat” de pe myspace), probabil arăţi mai star dacă urmăreşti puţină lume şi ai mulţi fani:

Nu-i deloc singura, din păcate mai are până la poziţia de cel mai urmărit profil de pe twitter.

Domnişoara asta cu „voce”, care conform propriilor afirmaţii, câştigătoarei de anul acesta de la Eurovision îi lipseşte, are postul pe care nu am cum să-l mai salvez la favorite căci l-a şters ea singură, „Sunt la sală, dar twiteresc, nu suflu greu”

Avatarul meu pe cam toate rețelele sociale

Cu asta am încheiat. NU ca Andi Moisescu, cu „urmăriţi-mă pe facebook şi pe twitter la linkurile afişate în partea de jos a ecranului” căci e de mare prost gust, mai ales că domnul Moisescu nu urmăreşte la loc, iar cum am mai spus, eu nu suport facebook dinainte de a afla că cei care-l iubesc sunt „dumb fucks”(am încheiat citatul).

[Articol modificat pe 22 august 2015]

Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃