De ce este greu

Am văzut mai demult o tanti din Iran care spunea că a fost cândva ceva corporate manager, am găsit până la urmă şi ce a fost ea exact, dar mie mi se părea că nu are nicio noimă pe blog. Nici măcar nu scria frumos. Că era „refugiată” din Iran e doar conjunctural, ea încerca să atragă un fel de simpatie cu asta. Dar nu-i asta. Se apucase de dat sfaturi. Avea un blog la 2 milioane pe Alexa, ceea ce nu înţeleg, pentru că posta destul de regulat (asta contează, regulat şi consistent, nu trei lulele dar zilnic, cu poze sexoase, cu virale de pe buzzfeed), însă nu spunea nimic. S-a lăudat de-a lungul a trei luni cum a muncit foarte mult şi şi-a creeat propriul produs (un pdf cu poze de călătorie făcute în concedii, cu „sfaturi” de călătorie) şi cum ştia că nu-i va fi uşor pe cont propriu, ea fiind obişnuită cu business class, dar pentru că şi-a tratat blogul ca pe o afacere, a reuşit să-şi menţină stilul.

Era măritată, minţea cu faptul că e „pe cont propriu”, aveau bani, ea doar încerca altceva. Nu asta-i ceea ce puțea acolo. Ceea ce nu uita niciodată era să-l preamărească pe idolul lui Bobby Voicu, Chris Brogan. A încercat şi cu Kawasaki, şi cu Darren Rowse, şi ce crezi că s-a întâmplat? Blogul ei fără conţinut valoros, cum era la vremea aia şi al lui Brogan de altfel (între timp, tipul a mai rărit-o cu bullshit-ul), a crescut in no time. Nu mi-a venit să cred , într-un an a ajuns sub o sută de mii pe Alexa. Ea a continuat să facă yoga public, şi are pagini speciale cu laurii (cu materialele care o laudă). A fost promovată pe blogul lui Brogan, pe Alltop, pe problogger şi în Forbes. Tare! Probabil face şi bani. Dacă Rowse poate să facă, s-a gândit că poate să facă şi ea. Totul ţine de intratul în „ligă”.

[sursa]

Nişa mea nu-i bună! În româneşte ai pe cine să pupi în fund, aşa că te rog să continui. Să nu uita să comentezi pe ţâţe, înjurături şi agramatismele lor, căci dacă îi linkuiești doar, e posibil să nu fi băgat în seamă. Eu n-am ce sfaturi să dau, nu sunt la per tú cu ăştia de periat de pe la noi. Sunt puţine bloguri utile şi mai puţine cele pe care le citesc cu plăcere. Am să le recomand la vremea lor. Există (încă) o ligă de bloggeri care-mi provoacă o greaţă ce pare să nu se mai termine.

Mai bine râdem cu Aaron Glaser.

Are şi el aceeaşi aversiune pe care o am eu pentru ultimul personaj. O să mai vezi…

[(Update septembrie 2015) M-am mai „liniștit” și eu, nu mai sunt atât de „pornit” pe sicofanții fără umor din blogoree. Mi-a mai trecut greața, este doar modul lor de exprimare. Nu mai sunt nici atât de supărat pe cei cu capacitatea de concentrare mai mică de trei secunde. A lor va fi împărăția cerurilor. Dacă mi-a trecut cu totul antipatia față de Chris Brogan, cea față de Bono nu s-a modificat, iar de doamna iraniancă cu care mi-am început articolul, am uitat cu totul.]

Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃