Ca de obicei, am început aproape zece lucruri, şi nu am terminat niciunul în timp util. Aş fi vrut să scriu despre ceva mai neutru (cu siguranţă, cred că aşa ceva va face obiectul unei postări viitoare), dar mă împiedic de la o vreme, peste tot, de acest actor ambiţios despre care am mai vorbit şi cu alte ocazii. Probabil mai ţii minte “de referendum”, ce voia Mircea Diaconu:
“…Vorbesc foarte serios, am avut sentimentul că nu sunt chiar vicepreşedinte, din moment ce nu e atât de mare nevoie de mine – să mă duc, să mă zbat, să muşc, să rup, să… tot ce trebuie.”[sic]
Contextul îl găsești în articolul la care te trimite link-ul, care este un fragmenţel dintr-o stenogramă a unei şedinţe a PNL-ului, apărută în ziarul Adevărul. Dacă am avut o impresie relativ amuzată (deşi nu cred că mă amuză prea tare oportunismul) acum am una mai ofensivă. Nu mi-o exprim, n-ar suna prea măgulitor pentru domnia sa. Vezi, dumnealui încearcă să fie pe placul publicului său, mimând în viaţă aceeaşi personalitate împrumutată de la personajele sale voit „simpatice”.
[sursa]
Se declară „modest dar puternic” folosind modestia ca armă. Nu e o „vedetă”, este doar un „actor cunoscut”, care nu s-a luptat niciodată pentru bani, nici pe vremea lui Ceauşescu, când actorii îşi negociau şi atunci retribuţia pentru un rol de film, iar el era mulţumit cu ceea ce i se oferea. Apoi continuă cu faptul că i se oferea mai mult decât celor care se „băteau” pentru maximum. El primea mai mult datorită atitudinii lui „calme, blânde”, la fel ca rolurile pe care le juca. Aceste „spuse” sunt dintr-un interviu din 2012, dintr-o revistă „de femei” pe care-l găsești citat în notele de subsol ale paginii lui din Wikipedia.
[sursa – Wikipedia]
Mircea Diaconu este un oportunist care doar aparent nu s-a arătat interesat de bani, un Capricorn trebuie să fie foarte defect să nu se preocupe în primul rând de situaţia lui financiară. E adevărat că poate părea un filantrop pe care doar o poziţie de recunoaştere publică îl mulţumeşte, câteodată pe drept, dar deşi nu sare în ochi la toţi, finanţele sunt de fapt ceea ce le stimulează ambiţia, cu toate vorbele bune care se spun despre ei.
Mircea Diaconu nu este un „simpatic” şi în afara scenei. Când l-am auzit adresându-se acum doi ani, „manifestanţilor” anti-Băsescu din Piaţa Universităţii cu „suntem condamnaţi să ne adunăm la fiecare douăzeci de ani, să ne opunem împotriva dictaturii”, iar apoi a continuat cu aberaţiile în emisiunea lui Gâdea, alături de răposatul Emil Hossu, Ciutacu, Mircea Badea, mi-a anulat tot amuzamentul.
Agenţia Naţională de integritate a anunţat, printr-un comunicat de presă, că Mircea Diaconu nu poate candida pentru o funcţie eligibilă de membru al Parlamentului European întrucat prin decizie definitivă s-a stabilit că a fost în incompatibilitate si astfel are interdicţie de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică pe o perioadă de trei ani, respectiv până în 19 iunie 2015.
Potrivit ANI, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis, la 19 iunie 2012, o decizie definitivă şi irevocabilă în sensul menţinerii ca legal şi temeinic a raportului de evaluare prin care ANI a constatat starea de incompatibilitate a fostului senator Mircea Diaconu.
În urma deciziei instanţei, Diaconu a refuzat să-şi dea demisia iar Senatul a refuzat să-l demita pe acesta aşa cum prevedea legea.
Curtea Constituţională a stabilit că Senatul şi-a depăşit atribuţiile, încălcându-le pe cele ale puterii judecătoreşti. (cf. Hotnews.ro)
Curtea Constituţională este o instituţie pe care orice organism dirijat de PSD o sfidează, deoarece a invalidat referendumul de acum doi ani.
Cei de la Cotidianul o bramburesc, au umplut şi ei pagina cu speculaţii în legătură cu susţinerea fostului senator, de către Dan Voiculescu şi Antena 3, de parcă aceştia din urmă ar face-o de capul lor, din pură dragoste de cultură. România Liberă speculează aproape agramat, că este în interesul premierului Ponta ca PNL să „slăbească” (de parcă asta-l bagă la cură pe Crin Antonescu) înainte de alegeri, de aceea i-ar susţine întrucâtva candidatura actorului la Parlamentul European „ca şi independent”[sic].
Domnul Voiculescu susţine pe blog că „ar fi un câştig pentru ţara noastra ca Mircea Diaconu sa reprezinte România în Parlamentul European.”
Asta e o altă diversiune, aşa cum a fost şi USL-ul.
Mie mi se pare evident că banul a fost ceea ce l-a călăuzit pe Mircea Diaconu, mai ales după decembrie 1989. Mai jos este un fragment de filmuleț cu viziunea strâmbă a totuşi talentatului actor. [(update 2015, septembrie): Era atunci când l-au arestat pe Voiculescu, cred, interviul care era înainte pe youtube, respectiv inserat aici, a fost scos.] O sută de mii de euro pe an plus beneficii, nu-s de lepădat. Ştii la ce mă refer, cred. Acestea sunt veniturile unui ales din Parlamentul Europei, numai că lui Mircea Diaconu, Biroul Electoral Central nu ar fi trebuit să-i aprobe candidatura chiar dacă strânge semnăturile, căci este ilegal. Se va face un compromis, cu siguranță, pentru că el are o față mai cunoscută. O fi dator cu bani la Voiculescu? Cu mulţi bani?
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2014 Ipoteze despre concluzii – Mircea Diaconu se caţără
[…] am avea o nevoie mai mare în politică și care, la fel ca un confrate de-al său, mă refer la Mircea Diaconu, ai ghicit, merită și el o pâine mai bună, mai albă, mai pufoasă, mai de Strasbourg. Nu-i […]