Vorbesc aici despre revista, publicaţia care a împrumutat numele semnificativului personaj caragialesc, nu despre personajul însuşi, cel care este asemuit cu însăşi esenţa poporului român. Îmi permit să nu mai fac comentarii despre poporul român. Şi acesta, ca orice entitate existentă, evoluează sau involuează, în funcţie de ce drum sau mentori alege, ce scop final are.
Caţavencu a devenit în 1990 un brand, deoarece a dat numele unui ziar pseudo umoristic, plin de caricaturi. Nu semăna cu Urzica, ziarul cu caricaturi pre-„revoluţionare”, ci era ceva absolut nou pentru România. Ca şi alţi băieţi – observ că unii se laudă pe bloguri ieftine cu asta – şi eu am fost un colecţionar până în momentul în care am plecat din România.
[sursa]
Ceea ce s-a numit la un moment dat Academia Caţavencu – săptămânal de moravuri grele, a fost probabil cel mai bun săptămânal românesc, un ziar-revistă de pamflet politic. Deoarece peste tot şi dintotdeauna, pamfletul politic a fost mai aproape de sufletul „maselor” decât ceea ce se transmitea „oficial”, o asemenea publicaţie a trecut la rândul ei prin tot soiul de furtuni care mai de care mai financiare. Astăzi, nu mai ştiu cum se numeşte, dar brandul este proprietatea Patetic Media SRL, o societate care aparţine „fifty fifty” lui Mircea Dinescu şi Doru Buşcu. Revista s-a distins prin relativa independenţă, prin „pamflet politic acid” indiferent de cine se afla la putere. Este normal să existe o motivaţie intensă de a fi „direcţionată” de unele personaje, vizate sau nu de către aceştia. Nacu, probabil finanţatorul iniţial, spunea că şi Radu Mazăre a vândut ziare pentru ei, la metrou, ori la colţul străzii, la fel cum se lăuda că a făcut-o cândva, Andi Moisescu. Peste câţiva ani (nu mulţi), după ce a înfiinţat ziarul Contrast la Constanţa, Radu Mazăre a devenit „om de afaceri”. Din păcate Contrast n-a ţinut mult, şi-a dat destul de repede obştescul sfârşit. Erau ca un soi de Caţavencu, cu specific local şi care se remarca mai ales prin dialect. Ei erau anti Iliescu „măi dragă”, erau anti Iliescu „măi animalule”, erau anti corupţie, stupizenie şi plutocraţie. Am fost surprins când am aflat că Radu Mazăre e membru de frunte al PSD, adică urmaşul defunctelor FSN, FDSN, PDSR, etc. M-am mai contrazis cu unii chiar, deoarece aceasta era realitatea pe care o lăsasem eu în urmă:
[sursa]
În asta rămăsesem, nici nu mi-a trecut prin cap că Traian Băsescu va ajunge atât de popular în rândul opozanţilor lui Iliescu, că Petre Roman va deveni „liberal”, iar Radu Mazăre va intra în PSD. Aşa se schimbă lucrurile în viaţă. Dinu, zis cândva „Păturiciu”, a fost până nu demult ultimul proprietar al „caţavencilor”. Probabil doar năravurile nu s-au schimbat.
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2012 Ipoteze despre concluzii – Catavencu Incomodul
Lasă un răspuns