Continui articolul început alaltăieri, despre candidaţii înscrişi în turul întâi de scrutin pentru Prezidenţialele din 2014, care au venit la timpul lor, nu au fost anticipate şi se vor desfăşura pe 2 noiembrie 2014. Nu ştim încă ce ne rezervă turul al doilea, dacă va avea loc.
Dan Diaconescu – Partidul Poporului Dan Diaconescu
Dan Diaconescu s-a născut la Caracal, la 9 decembrie 1967 şi este alt candidat fără şanse, însă are impresia că va câştiga cel puţin în judeţele din fieful lui Ponta, Olt, Gorj şi Vâlcea. Absolvent de mecanică, şi-a început cariera de jurnalist la Adrian Sârbu (Curierul Naţional) încă din facultate, a continuat la Voiculescu (Jurnalul Naţional), s-a perindat şi pe la Cotidianul până la venirea Ioanei Lupea, apoi la Tele 7 abc a avut o rubrică de „senzaţional”.
A ştiut să speculeze, cu televiziunea lui de buzunar, a acumulat şi o avere prin nişte şiretlicuri destul de ieftine, senzaţia mea este că se distrează pe spatele „fanilor” lui. N-am ce să spun mai multe despre el, i-au fost interzise licenţele de emisie pentru neplata amenzilor, amenzi de la CNA pentru extremism, rasism şi antisemitism (măi măi măi), a mai avut un scandal de şantaj în care când era arestat, când nu era şi s-a mai implicat în cumpărarea Oltchim, pentru care cică n-ar fi avut cei 45 de milioane de Euro. Putea să-i împrumute de la vreo bancă, dar cred că lui i s-a părut prea mult. Banii ăştia nu-s uşor de făcut chiar cu schemele lui, dar eu vorbesc de România, nu de ceea ce ai putea să faci pe afară. Milionul de dolari sau mă rog, de Euro, e mai uşor de înmulţit decât zece mii de dolari, iar după cum se ştie, Diaconescu era foarte ocupat cu apariţiile lui în direct, aşa că nu văd unde ar fi acumulat atât.
De mare prost gust, cu toate premiile lui acumulate de-a lungul timpului, o exprimare „necurăţată”, prea plebee şi prea populistă pentru gustul meu.
Gheorghe Funar – independent
De Funar, cel născut în ’49 la Sânnicolau Mare, judeţul Timiş, s-a cam râs de pe la începuturile lui în politică. Înscris într-un partid extremist al căruii preşedinte devine la scurt timp, PUNR, îşi dă demisia din acesta şi se înscrie în mama partidelor extremiste, PRM, ajungând la un moment dat şi preşedintele acestuia. Antimaghiar convins, unii ar spune pro-român convins (nu-i acelaşi lucru, căci „pro-românul” este un xenofob mai larg, de tip aproape turcesc), a fost socotit un administrator bun ca primar al Clujului, mai ales că a investit haraciul de la Valeriu Stoica în municipalitate şi, lăsându-l pe acesta să se desfăşoare cu Caritas-ul, a îmbogăţit pe mulţi clujeni. Nu are nicio şansă, la niciun tur doi, la nicio Preşedinţie, nici acum, nici în veacul vecilor.
Klaus Iohannis – Alianța Creștin Liberală
Despre Klaus Iohannis nu s-a prea scris „de bine”, dar asta numai pentru că cei care au scris erau acoliţi Caracatiţei PSD, ori tipi care ar fi vrut să găsească în dumnealui un demagog, un guraliv, un „nervos”, mai „colorat”, la fel ca cei cu care s-au obişnuit. S-a născut la 13 iunie 1959, la Sibiu, este sas şi este ok din punctul ăsta de vedere, fiind susţinut de conaţionalii lui şi nu numai de ei. Este singurul candidat serios (fost primar de succes, membru, ba chiar vice preşedinte al PNL) împotriva relaxatului Ponta la aceste Prezidenţiale. Propus de PNL la funcţia de premier, în 2009, după căderea Guvernului Boc, deci cu aproape patru ani înainte de a se înscrie în acest Partid în care a fost propulsat la vârf prin diverse subterfugii, derogări de la ascensiunea logică (se întâmplă şi la organizaţii mai oculte), nu numai la cele politice, nu a fost validat de Traian Băsescu.
Am văzut zilele astea un articol cu de ce NU ar fi Iohannis bun de Preşedinte al românilor, care îi este extrem de favorabil, dar din care am reţinut nişte înţelesuri greşite. Cică NU are „replica acidă” şi NU ştie câte cuburi de gheaţă se pun în whiskey-ul perfect. Halpert, cel care l-a scris a fost ironic absolut gratuit la adresa Preşedintelui actual. În primul rând, eu sunt convins că domnul Iohannis se abţine pur şi simplu de la a turna gaz pe foc şi în plus, nu cuburile de gheaţă fac whiskey-ul perfect, asta ţine de gustul fiecăruia. Se face haz aiurea de profesia de „marinar” a lui Traian Băsescu. Exercitarea funcţiei de comandant (de la doar 29 de ani) îl face pe acesta un soi de expert în administrarea „totală” a unei instituţii, deoarece un comandant de vapor are puteri mai mult decât prezidenţiale pe acel vapor, este şef, notar, negociator, preot şi primar, toate la un loc.
Ponta speculează destul de ieftin şi deloc voalat că el vrea să fie Preşedintele românilor creştini ortodocşi (vezi doamne), iar apoi spune că vrea să-i unească pe români din dezbinarea pe care a creat-o Băsescu. Am un singur cuvânt pentru asta, dar nu-l spun. I l-a spus Iliescu lui Geoană la un moment dat.
Iohannis ar fi singurul cu ceva şanse în faţa lui Ponta, cel puţin acum. Peste cinci ani va putea fi prea târziu pentru România, deşi totul este numai aparenţă, căci se pare că Europa (aflată la rândul ei pe mâna „fraţilor”) face ce vrea din ea şi din cetăţenii ei, implicit.
Va urma… (mâine, sper)
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Lasă un răspuns