Am observat că lumea începe să se trezească din somn. Unii la New York, alţii pe la Paris, 🙂 (asta de fapt e o parafrază la un articol pe care l-am citit acum câţiva ani în Elle Romania, despre o româncă modernă, nevasta pe atunci a lui Adrian Sârbu, Jeanine Ştefan, care „se culca seara la Bucureşti, şi se trezea dimineaţa la Paris”). Frumos şi lăudabil. Nu degeaba televiziunile noastre nu prea dau o aşa de mare importanţă unei iniţiative care doar prin faptul că a început să fie pusă în practică, ar fi trebuit să stârnească o grămadă de întrebări. Contrastul îl fac „revoluţiile în direct” din lumea arabă, când televiziunile se înghesuiau care mai de care să transmită ceea ce aveau de comunicat, de acolo de unde li se transmitea lor să comunice. Iar aceste „iniţiative” de a comunica poporului ceea ce aveau de spus televiziunile, erau „salutate” de mari şefi de stat. Salutate, lăudate, încurajate. Nu şi dacă s-ar grăbi să ţină lumea la curent cu ceea ce se întâmplă de fapt. La noi ele sunt ocupate cu „interlopi”, cu manelişti şi cu noutăţi în „cazul baschetbalistului american”, pe fondul, bineînţeles al defăimării continue a preşedintelui en-titre. Nu îi condamn pe aceşti funcţionari, ca şi preşedintele, mănâncă aceeaşi mămăligă, îşi cam iau banii de pe la ăştia împotriva cărora se revoltă populaţia. Populaţia fiind în unele locuri din lume, o categorie aparte faţă de preşedinte, jurnalişti şi alţi funcţionari. În alte ţări. S-ar putea ca de această dată să fie mai greu pentru cei vizaţi, să infiltreze provocatori printre demonstranţi, pentru a creea un motiv real de anihilare totală. Mi-am făcut cont pe Google+, care pentru mine e la început de drum, :). Am refuzat o invitaţie acum câteva luni şi rău am făcut, căci deşi se spune că seamănă cu Facebook, este de fapt mult mai flexibil. Acolo, pe Google+ adică, mi-a apărut în faţă următorul filmuleţ de pe youtube, care mi-a şi dat ideea acestui articol.
Îi rog pe cititori să nu înţeleagă greşit atitudinea mea faţă de jurnaliştii noştri, nu le reproşez nimic, dacă ar avea iniţiative proprii, şi-ar pierde probabil mămăliga, deşi mă îndoiesc că cei angajaţi acum la televiziunile cele mai urmărite la noi, ar fi în stare de aşa ceva, de „iniţiative”, mă rog…
Cu ocazia aceasta am să-mi schimb şi recomandarea din josul paginii, o voi modifica puţin, adaptată la noua mea aderare la Google+. Vă invit să vizionaţi filmuleţul care urmează.
Şi deşi nu eram eu un prieten al acestui site, YouTube, totuşi aici găseşti mai des ceea ce ai nevoie ca să exemplifici orice. Google este tot o corporaţie, nu mă las deloc dus de nas. La fel şi Facebook, dragii mei. Între ei nu e război, 🙂
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2011 Ipoteze despre concluzii – Ar fi timpul!
Lasă un răspuns