Am de vreo câteva zile un nou cont de Twitter, făcut special pentru blogul acesta. Am mai avut eu un al treilea, care s-a numit GrimaldiBiz şi a funcţionat doar câteva luni. L-am desfiinţat pentru că nu aveam timp să stau pe Twitter pe trei conturi deodată. Dacă acela a avut ca rol doar reclama pură, făcută cu twit-uri de pe RevTwt, Sponsored Tweets sau My Likes şi altele încă, de la Izea, acum am cam renunţat la aşa ceva. Am renunţat la cont după ce depăşisem cinci mii de urmăritori, majoritatea independenţi de cei care-mi urmăresc celelalte două conturi. Am avut o tentativă de a-i direcţiona către unul din ele măcar, dar am pierdut peste două mii de persoane reale, oricum. De aceea ştiu că @PeRomaneste, un cont pe care-l vreau exclusiv pentru români, va fi extrem de greu să facă ceva, pentru că la noi sunt alte mentalităţi, mai „avansate”, aşa cum încerca Brogan să impună acum vreo doi ani, când şi eram foarte nervos pe el. Am fost neplăcut surprins că Twitter-ul te încurajează să „urmăreşti” în special celebrităţi, mai puţin restul. Acum ar trebui să mai fac o distincţie în ceea ce le priveşte pe „celebrităţi”, cum ar fi Kim Kardashian ori Paula Seling, din care una o urmăreşte pe cealaltă, nu mai ştiu exact care pe care, sau Chris Brogan, ori Darren Rowse ori chiar Seth Godin.
Mai sunt „idoli” pe care-i urmăresc „fanii”, o chestie ceva mai copilărească dar deloc de neînţeles şi mai sunt „business-urile”: Starbucks, Nokia, Mashable ori The Huffington Post. Sunt sigur că nu m-i înţeles când am vorbit de mentalităţi „avansate”, că probabil nu ştii la ce mă refer, de aceea am să-ncerc să explic. Dacă eşti „faimos” nu-ţi dai coate cu toţi necunoscuţii, deci nici nu prea te bagi în seamă cu ei. Asta se întâmplă şi când eşti prost ori infatuat, dar am observat-o singur. Brogan când se „lansa”, se trăgea de şireturi cu toată lumea, apoi a scris o carte împreună cu altul, carte care a fost promovată extrem de agresiv şi care l-a cam făcut faimos. El personal se autointitula la un moment dat, „cel mai faimos blogger din America”. Când te promovezi, întradevăr trebuie să te mai tragi de şireturi şi cu persoane mai umile, persoane care stau la umbra geniului tău. Dacă eşti politicos, ca Guy Kawasaki de exemplu, ajungi mai mult decât un blogger faimos, ajungi mai mult chiar decât un autor faimos de self help, ajungi un VC sau poate mai sus.
Guy Kawasaki de exemplu vrea să fie autor cu orice preţ. Seth Godin este un autor în special, mai apoi un blogger, iar şi mai apoi, un iscusit om de afaceri. De la Seth Godin şi de la Guy Kawasaki ai o grămadă de învăţat. Eh, între ei este o diferenţă. Seth Godin nu prea interferează cu populaţia, dar este extrem de darnic cu sfaturi şi păreri. Pentru că nu mănâncă altceva, este foarte respectat. Guy Kawasaki pe de altă parte, se poartă ca şi cum ar fi aproapele tău, îţi câştigă încrederea şi este extrem de politicos, nu face diferenţe între „cercul interior” de eventuale cunoştinţe ori prieteni, şi ceilalţi, mulţimea pe care n-a cunoscut-o încă. Deci, spre deosebire de Godin al cărui cont de Twitter nu urmăreşte pe nimeni, Guy Kawasaki mai urmăreşte ceva, destul de semnificativ, pe ambele conturi, şi pe cel personal, şi pe @alltop, faimosul All Topics, de fapt. Brogan, dacă este inteligent, util şi extraordinar, ai ocazia să afli doar dacă plăteşti foarte bine, Brogan nu prea oferă nimic de valoare, „la liber”, el „consultă” pe sume foarte mari. Păcat, eu nu am înţeles ce mai cauţi pe blogul lui, dacă n-ai bani să-l chemi la masă cu tine.
El sfătuia acum doi ani, în contra curentului, să-ţi diferenţiezi „prietenii”, vorbind cu destul dispreţ de cunoştinţele pe care ţi le faci pe internet, şi să păstrezi „public” contactul doar cu cei „apropiaţi”, iar pe Twitter, dacă nu vor muşchii tăi, nici pe mama ta să n-o urmăreşti. Am fost foarte revoltat atunci. Oricum, Brogan e Brogan, mai ştie lumea de el, dar am observat că o grămadă de maimuţoi au început să facă la fel, mai ales de pe la noi şi din alte ţări de lumea a treia, cum ar fi Iranul. Ha! Este Iranul „lumea a treia”? Nu este, dar poate noi aşa îl ştim. România cu siguranţă că ești convins că dacă e în Uniune, nu mai face parte din acea pătură de „tovarăşi şi pretini”. Păi nu ți-am spus eu acum câteva zile că Iranul este a opta economie din lume? Eh, este, iar aceasta a fost o glumă. Eram eu interesat de o persoană originară din Iran, care îl cam pupa în fund pe marele Brogan, crezând că se va lua şi la ea. La fel făcea şi cu Rowse, Darren Rowse. „Separarea” acestuia a fost mai politicoasă, a „dezurmărit” întâi bărbaţii, apoi a profitat de un bug şi a scăpăt şi de fete şi femei, doamne şi domnişoare care mai de care mai dornice de „sfaturi”. Nu-i singurul, cum am spus mai sus. Oricum, nu de contul de Twitter al lui Rowse ai nevoie, iar el nu-i eminem, să-l „urmăreşti” pentru că eşti căzut în limbă după elucubraţiile lui în versuri, dacă vrei să te deprinzi cu adevărat de cum se face un ban cinstit pe internet, citeşte pur şi simplu ProBlogger, situl original. Chestie care din păcate în ceea ce-l priveşte pe Brogan, nu-i valabilă. N-ai ce face cu contul lui de Twitter şi nici cu blogul. Trebuie doar să-i dai bani să vină să-ți vorbească, poate cu folos. De ce spuneam eu că românii sunt „avansaţi” în aceste metode? Ei imediat cum au observat că sunt urmăriţi de mai multă lume, din acea secundă nu se mai uită la nimeni, vedetă sau ne-vedetă :),asta nu de azi, de ieri, ci dintotdeauna, dinainte de sfatul „gratuit” dat de faimosul Brogan.
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2012 Ipoteze despre concluzii – Al treilea cont de Twitter