A trecut Crăciunul

A trecut Crăciunul, de fapt suntem în a treia zi de sărbătoare, probabil unii s-au întors la treburile lor, iar alţii îşi continuă concediul alături de familie. Îți place cum sună? Sper ca aceasta să nu fie o postare ca cea despre Vintilă Corbul, una din cele mai siropoase din cele scrise aici. Siropoase şi pompoase, ca să vezi… Nu cred nici că acest articol va fi despre Crăciun, ci va fi aşa, mai politico-schizofrenic, e drept, nu chiar de calibrul lui Vadim cel adulat şi admirat de majoritatea analfabeţilor datorită „studiilor” şi intelectului. Nu, Vadim nu mi-a fost niciodată „simpatic”, eu însumi nu sunt ceea ce se cheamă „simpatic”, dar nu din cauza vederilor lui politice relativ monocolore, din care nimeni nu înţelege mare lucru. Vadim îngroaşă rândul aliniaţilor la politica generală. Am avut impresia la un moment dat că el face „dizidenţă” în ceea ce priveşte integrarea europeană. Asta da, ar fi fost de admirat, căci, ar fi reprezentat o oarecare opoziţie la dirijarea asta ca pe oi, care se aplică şi României, şi politicienilor ei. Dar, nu! El se duce la Roma, „să-i pupe papei inelul” (deşi nu cred că s-a aplecat în public, n-am găsit nicio poză care să afirme asta) şi vine şi se laudă în direct în emisiunea Marinei Almăşan (în 2007, o chema încă şi Socaciu), pe care eu am văzut-o la TVR internaţional.

Un episod penibil de moş ramolit, care, la fel ca politicienii noştri de vârf, după ce s-au lăsat şi „călcaţi”, şi cumpăraţi de valurile de cotropitori străini care au strivit România cu picioarele mai ales după era Ceauşescu, nici el nu mai ştie pe cine să pupe în fund. Nu prea îl lăsau ăştia să vorbească, subiectul emisiunii n-avea absolut nici o legătură cu avea ăsta de spus.

A adus o fată, zicea că-i fata lui şi învaţă bine, s-a lăudat cu ea, a adus-o şi pe nevasta lui, de care n-a zis nimic, dar şi doamna a tăcut mâlc. Ah da, subiectul era ceva despre violenţa în familie. Apoi s-a umplut de penibil. Nu a fost nici măcar destul de ridicol ca să fie comic. El fusese în Italia din partea Parlamentului României, pentru a discuta chipurile cu autorităţile italiene despre situaţia românilor de acolo, în timpul unei stări tensionate. Dar el a venit cu „Medalia de Bronz” a Vaticanului, decoraţie ce se acordă celor mai mari personalităţi care vin să-l vadă pe papă. N-a pomenit nimic de românii sau romii de acolo, de parcă fusese în Italia la invitaţia personală a papei de la Roma. De atunci, l-am mai văzut doar pe youtube, la Mondenii, căci nu m-a mai interesat.

Corneliu Vadim Tudor - foto Mediafax — Corneliu Vadim Tudor – foto Mediafax

[sursa]

A fost o vreme când părea să fie un personaj de luat în seamă. Jignea lume în dreapta şi în stânga, era vâltoare în preajma lui, nu numai vâlvă. I se intentaseră procese de calomnie pe care părţile adverse nu prea le-au câştigat, totul părea un circ pe care-l dirija cum voia. Avea „dovezi”. Avea acces la tot felul de dosare, aşa cum are şi Voiculescu. Răspândacii colonelului le mai şi confecţionează atunci când nu le au, dar în ceea ce-l priveşte pe Vadim, nu părea totul chiar aşa de scăpat de sub control, căci părea ca el să ştie diferenţa juridică dintre insultă şi calomnie. În fine, nu-l prea luam eu în seamă pe el atunci, până am văzut că multe chestii nu le spunea în gol, sau chiar în gol.

De exemplu, acum câţiva ani buni, eram în Brest când mi-a izbit faţa un articol în Le Figaro, în care se vorbea de maghiarii noştri care au faţa aţintită spre Budapesta, căci de acolo le vine lumina, în România fiind extrem de persecutaţi. Extraordinar, chiar aşa? Ei da, se pare că Vadim mai avea din când în când şi dreptate. Asta nu m-a făcut să-l admir necondiţionat, cu toate zvonurile despre el cum că ar fi foarte „doct”, tot infatuat şi plin de el ca un veceu public se manifesta. În plus, se lipeau de el toate muştele, era evident, ca peste tot în viaţă, că cine se aseamănă, se adună. Dezamăgirea mea era foarte mare pentru că se pare că adunase ceva voturi de la 12% din populaţie, ceea ce e mult, foarte mult. De ce oare, nu ne mai deşteptăm o dată?

Ceea ce scriu aici, în articolele mele, nu este întotdeauna un pamflet, este o opinie personală. Acest articol a fost re-editat, iar filmulețul care ar fi urmat la final a fost înlocuit cu ceva care nu va fi scos de pe youtube din cauza unor reclamații (copyright, calomnie, indecență, impudență ori altceva), după ce a fost lăsat mai mult de un an de zile public. Așa că am pus un clip de la un canal mai serios, cu Will Ferrell.

PS: Am schimbat și poza lui Vadim Tudor (update din 2013-2014).

Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃