Am scris pe rodolfogrimaldi.com despre reddit, care e o chestie de pus link-uri mai veche decât delicious şi stumbleupon, mai veche decât multe alte situri de promovat link-uri de orice fel. Ei sunt o comunitate de tipi mai „speciali”, cel puţin aşa se cred. Acum nu vorbesc despre susţinătorii lui Obama, care îşi pierd total simţul umorului când se fac glume pe seama iubitului lor conducător de către cei care-l susţin în continuare de fapt, eu vorbesc de românii de pe reddit, ciudăţei şi „speciali” şi ei, în felul lor. Cred că dacă am avut impresia la un moment dat că au ceva simţ al umorului, m-am grăbit cu totul. Puştii de pe r/Romania au doar nişte porecle mai trăznite şi par în marea lor majoritate nişte manipulaţi, căci altfel nu pot să-mi explic. Unii-s mai interesanţi, însă tot către „umorul” produs de Mircea Badea se îndreaptă.
Subiectul articolului de acum este despre a doua semifinală de la Românii au Talent, ediţia a doua, probabil cea mai plină de „talente” din toate cele cinci. Doar două semifinale am văzut, trei mai sunt. Se pare că nu e aşa de greu de ghicit câştigătorul marelui premiu, iar Andi Moisescu l-a intuit bine. Legătura cu reddit era următoarea: Săptămâna trecută a fost pus pe stream-ul „Romania”, link-ul cu clipul de pe Youtube al unui băiat din Bacău, Răzvan Alexe zis „Krem”, cu prestaţia sa din preselecţii, unde a venit cu un sacou galben care a atras atenţia. Apoi deloc timid, deşi emoţionat, a făcut un rap bun de tot, electrizând sala, juriul şi telespectatorii. Nu trebuia să fii un ascultător de hip-hop ca să-ţi dai seama că tânărul are un talent extraordinar. Au zis cei din juriu, mai ales Andra că e charismatic, că… că… e nu ştiu cum, iar Andi Moisescu a declarat fără explicaţii (explicaţiile au venit la cea de-a doua semifinală) că pe el îl vede câştigător. Cei de pe reddit au dat ceva voturi şi sus şi jos, au comentat cum au putut. Eu mă uit la comentariile româneşti de peste tot, unde publicul comentator se refulează din lipsă de alt spaţiu, se pare că e mai uşor să comentezi la alţii în loc să-ţi faci blogul propriu. Poate voi avea răbdare să adun nişte astfel de perluţe într-o postare viitoare, dar nu promit. Din păcate nu numai că cei cu pricina care au comentat pe reddit nu văzuseră originalul, dar în afară de unii mai cu bun simţ, ceilalţi nu au înţeles nimic. Nici o problemă în asta. A mai apărut un clip, cu prestaţia lui „Krem” Alexe din semifinala din vinerea mare, şi, mă uitam aseară că nu mai era pe prima pagină, căci a fost de-punctat de „redditori”, fără comentarii de această dată. Păcat. E drept că asta e doar părerea mea poate, şi e clar că deşi „cazul” relativ disperat al unuia sau al altuia ar putea avea câştig de cauză căci suntem un popor emotiv, talentul când apare este vizibil, fie că cel dăruit impersonează pe cineva, fie că se manifestă pur şi simplu. La emisiunea asta s-au „calificat” şi persoane evident lipsite de talent, doar pentru a mai înveseli atmosfera. Nu-i ieftin să votezi, deci din fericire e posibil ca preferinţele publicului să fie cele care contează, în cazul în care nu este valabil ceea ce se insinua în American Dreamz, despre care am pomenit într-o postare anterioară. Spun asta căci am mai observat ceva. Este mai simplu să ştii exact, atunci când eşti în sistem. Dacă-l întrebi pe Smiley de exemplu câţi au votat pentru unul sau pentru altul, poţi afla valoarea sumei de investit pentru a spera la cei 120 de mii de Euro. Hmm, doar dacă cel pentru care „investeşti” iese pe primul loc în semifinala lui. M-am gândit că o „întreprindere” de tip mafiot, tip „Filantropica”, ar putea să mai facă nişte bani şi aşa. Filantropica, ce film superb, şi ca subiect, şi regizat, dar mai ales jucat, RIP Gheorghe Dinică.
Acum câţiva ani, mai exact la a doua ediţie a versiunii American Idol din Turcia, unde aceasta se numeşte sau se numea, „Pop Star”, în juriul care doar comentează, era şi Ibrahim Tatlıses, un mare „star” el însuşi. Anul trecut îl împuşcase careva în cap ca pe un personaj negativ, iar acesta, în spiritul telenovelelor turceşti, nu murise, ba chiar făcea mai rău decât era scris. În fine, Tatlıses ăsta, e kurd, e bogat, e talentat, e înzestrat, e invidiat, e întreprinzător. A speculat absolut tot ce a fost posibil pentru a deveni cumva „imun”, un soi de George Becali ca exprimare şi ca prezenţă, dar cu o voce care v-ar face să vă curgă lacrimile atunci când nu vorbeşte, ci doar cântă. „Ce voce are şi porcul ăsta”, ar spune un român hâtru dacă l-ar auzi… Ibrahim Tatlıses zis „Ibo”, precum Abdulah Ocalan e zis „Apo”, avea în anul ăla un favorit care era din Urfa, ca şi el. Voce de manelist tenor, dar cu publicul pe măsură, s-a calificat o dată, s-a calificat a doua oară… Ibo nici nu se gândea la vreun eşec. O fetiţă miorlăită, iar lui Tatlıses se pare că-i plâceau miorlăitele, era pentru a treia oară la „baraj”, pe muchie adică. Ce zice Ibo? „Ce mai vrea poporul, numai obrăznicături; ei lasă că-i arăt eu obrăznicături. Fetiţo, eşti ca şi calificată în etapa următoare. Dau eu un miliard şi te calific”.
„Obrăznicăturile”, un tip şi o tipă, erau pe primele cinci locuri în preferinţele publicului, dar nu-l „periau” pe Tatlıses deloc, ba din contră, îi răspundeau la înţepături destul de apăsat. Tipul recunoscuse că a sponsorizat PKK-ul, ca orice kurd de altfel, chestie care a trecut nu numai nepedepsită, dar la asta mă refeream când am zis că şi-a câştigat un soi de imunitate. De obicei turcii în general sunt destul de duri când vine vorba de „terorism”, iar statul e tot grămadă pe capul celui doar bănuit numai. Aici au închis toţi ochii, considerând că a fost doar o slăbiciune „revoluţionară”. În emisiunea următoare, ce credeţi că s-a întâmplat? Erau opt în concurs şi urmau să rămână şapte. Fetiţa miorlăită s-a salvat a şaptea, datorită „miliardului”, iar preferatul din Urfa a picat. Au cântat amândoi de adio, Ibo care bea rachiu de struguri cu anason îndoit cu apă în paharul de plastic, a cam înjurat în kurdeşte şi a declarat că turcii nu ştiu ce-i aia muzică adevărată, au cântat ca într-unul din spectacolele lui („Ibo Show”), emoţionând cu adevărat pe toată lumea. Apoi l-a uitat, într-o adevărată tradiţie de şoubiznis de proastă calitate, căci voce de fapt, avea numai el, nu amândoi.
[Ăsta de mai sus, e un clip relativ reprezentativ despre starul Tatlıses, care înseamnă „voce ca mierea” :). Are el chestii mai bune, dar mi-a plăcut mie să vă arăt ceva care-mi sprijină spusele aproape întru totul.]
Să explic puţin, ca şi la noi, miliardul de lire turceşti era inflaţionist, iar dacă la ei s-au „tăiat” şase zerouri la milion, era destul de uşor să spui după aia, „o mie de lire” în loc de „un miliard”, sau „o liră”, în loc de „un milion”. O mie de lire erau atunci cam cât sunt trei mii acum, socotind rata inflaţiei, deci vreo mie cinci sute de Euro. Cam cât credeţi că ar costa să „detronezi” în România, un talent veritabil de pe locul lui, la vremea finalei, având în vedere că trebuie să şi câştigi din cei o sută douăzeci de mii de Euro?
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2012 Ipoteze despre concluzii – Semifinala 2
