Dacă imediat după Globurile de Aur văzusem doar câteva din cele 30 de filme menționate acolo chiar și pentru un Best Original Song și atât, acum sunt mai lămurit. Am văzut în sfârșit mult discutatul Bohemian Rhapsody, regizat în parte de Bryan Singer. Am citit pe lângă el și cronica unei doamne cu doctorat în domeniu care disprețuiește „blogării[sic] deveniți peste noapte critici de film”. Nu m-am putut abține să nu menționez afrontul, mai ales de la cineva care n-are habar de fapt cu ce ritualuri se mănâncă un film de succes la Hollywood, ci doar cască gura la sclipiciuri, nostalgică după Queen și Freddy Mercury.
Mult titrata comentatoare, o șefă de redacție la o publicație relativ obscură a fost afectată de sugestia unui blogger fără două facultăți și un doctorat în teatrologie de la actualul UNATC (cum are domnia sa), „Freddy merita mai mult”. Afirmația vine de la Globe and Mail, o revistă online cu rangul Alexa cocoțat la o mie. „Revista” la care se produce doamna este la un milion pe Alexa. Nu-i chiar puțin, dar nu se compară.
Iar pentru cei care și-au lăsat prejudecățile de orice fel la o parte și au intrat în sala de cinema ca să se întoarcă în timp și să trăiască o poveste, povestea uneia dintre cele mai mari legende ale muzicii secolului 20, întâlnirea a fost, cu siguranță, minunată.
– o doamnă care și-a „ascuțit condeiul” la celebrele publicații culturale Ziua și Jurnalul Național
Prejudecățile la care se referă această gură prețioasă ar putea fi depășite zilele astea chiar și în prea-conservatoarea noastră țărișoară. Însă prejudecățile de depășit ar fi legate de moralitatea precară a lui Bryan Singer, nu de sexualitatea lui Mercury. Prietenul lui Kevin Spacey, un alt prădător descoperit în urma scandalului lui Harvey Weinstein, este un regizor talentat. E bănuit de mai mulți ani de matrapazlâcuri sexualicoase cu puștani întâi drogați, apoi seduși. Până de curând, cei care l-au dat în judecată au fost convinși sau chiar amenințați să-și retragă acuzațiile. Acum însă, iar s-a umplut paharul.
[credits: 20th Century Fox (2018)]
I learned to be a movie critic by reading Mad magazine …
– Roger Ebert
Ebert, avea de mult o reticență pentru „arta” lui Bryan Singer. Poate știa, poate doar a nimerit-o, nu mai contează. A fost și el mai întâi jurnalist iar liceul l-a terminat la seral. Iar acum, dacă te gândești vreodată la vreun critic de cinema, este probabil primul care-ți vine în minte.
Filmul evită cu bună știință să arate prea mult din promiscuitatea începutului anilor ’80, când totul o luase razna.
– mai adaugă în articol (din experiență, probabil), doamna teatrolog profesionist născută în 1978.
Singer a fost concediat cu două săptămâni înainte de terminarea filmărilor, pentru că nu și-a mai văzut de treabă, întârzia la filmări sau erau zile când nu venea deloc, era irascibil și altele. El a motivat că mama lui era bolnavă iar el nu se putea concentra sută la sută. A fost înlocuit cu Dexter Fletcher dar e singurul creditat numai că n-a fost nominalizat la Best Directing. Probabil nu se califica din cauza încălcării contractului sau oculții de la Hollywood au vrut să mai tragă o linie. Bohemian Rhapsody este un film cu muzica originală Queen. Vocea pe care o auzi este cea a lui Mercury, un mare talent, o voce pe patru octave. Acum, între noi fie vorba, cine a fost inițial atras de rock-ul lui Queen, și-a mai pierdut entuziasmul înspre final, când devenise cam pop-ish. Maniera lui teatrală și modul în care interacționa cu publicul i-a ținut totuși pe toți loiali. Inadverdențele din film pot fi trecute cu vederea dacă Roger Taylor, cel îndrăgostit de mașina lui, și-a dat acordul. În film, personajul lui e făcut să pară mult mai simpatic decât este în realitate.
Eu am fost foarte impresionat de filmele în care actorii care jucau muzicieni (Joaquin Phoenix – Johnny Cash, Reese Witherspoon – June Carter, Jamal Woolard – Notorious BIG) cântau ei înșiși. Mulți alții aveau voce, mulți la care nu te aștepți, ca răposatul Patrick Swayze.
La Rami Malek talentul s-a oprit la personificare. El a spus că nu cântă la pian și nici voce nu are. Filmul a luat Globul pentru dramă, Malek a luat și el un glob. Nu-i respingător (cum mi s-a părut Milk, poate din cauza lui Sean „Always High” Penn), este discret din punct de vedere grafic, însă cu amprenta vizibilă a lui Bryan Singer: „Paul, cheamă [la petrecere] și niște preoți, căci vom avea multe păcate de mărturisit după noaptea asta…”
[sursa]
N-am putut să văd Black Panther, e mult că am făcut efortul să stau până la sfârșit la Avengers: Infinity War (nominalizat pentru efecte vizuale). Am văzut în schimb BlaKKKlansman și pot să afirm că nu va lua Oscarul pentru cel mai bun film. Spike Lee acum culege roadele boicotului „Oscars so white” de acum doi-trei ani, nici nu mai știu. Am înțeles punctul de vedere, iată, este acoperit anul acesta de cel puțin două filme nominalizate la Best Picture.
Am văzut The Favourite, pentru care Olivia Colman a luat un Glob pentru Best Actress in Musical or Comedy. Rachel Weisz și Emma Stone sunt ambele nominalizate pentru Supporting. Weisz este însă mai freaky. Pentru Oscar ori te dezbraci, ori te îngrași, ca Elizabeth Taylor sau Charlize Theron.
Cică Gay Lesbians Asociation Anti Defamation (GLAAD) ar fi scos Bohemian Rhapsody de pe lista nominalizaților specifici tocmai din cauza lui Singer, care, ca și Spacey, își ascunde perversiunea în spatele homosexualității declarate. Altfel, sunt foarte mulțumiți că mai mult de jumătate din nominalizările la Best Picture au de a face cu probleme homosexuale. În The Favourite, chestia pare lipită acolo parcă special pentru trend. Eu am numit anul trecut #OscarssoGay datorită lui Call Me by Your Name.
Roma lui Alfonso Cuaron de care tocmai am vorbit chiar ieri pe Rodolfo Grimaldi Blog, nu este cel mai bun film al lui și nici al decadei. Dar de ce spun eu asta, doar nu am studii de specialitate și nici „vilă-n vârful dealului” (Barney’s Version).
Un film remarcabil, cu un scenariu remarcabil și plin de substanță, mai puțin subtil dar cu vino-ncoace este Green Book. Este regizat de Peter Farrelly care după Movie 43 sau Dumb and Dumber te surprinde cu un astfel de film, unde este nominalizat personal pentru scenariu original . Pe mine m-a distrat Movie 43. Dar mie-mi place și Will Ferrell, foarte zgomotos și cu „vocea unui înger” în Step Brothers. Ca voce însă, parcă mai mult îl prefer pe Dewey Cox.
A propos de John C. Reilly, am văzut și The Sister Brothers, tot din 2018, care-i distribuie în rolurile principale pe ambii smulgători de chiuvete à la Johnny Cash (Walk the Line și Walk Hard ). Remarcabil, am să scriu despre el în curând, dincolo, la fel ca și despre celelalte, poate.
Povestea din Green Book este bazată pe fapte reale, scenariul este scris de fiul celui jucat de Viggo Mortensen, în colaborare cu Farrelly și Brian Currie. Mahershala Ali, a luat Globul pentru rol secundar masculin, el având un Oscar recent, tot ca secundar, în Moonlight.
Melissa McCarthy este remarcabilă în Can You Ever Forgive Me?. Ar fi o candidată serioasă pentru Best Actress, dar sunt șanse mari ca tot Colman să ia Oscarul, e mult mai freakish. Mi se pare că ea a apărut mai puțin decât Weisz sau Stone (care se și dezbracă). Halle Berry și mai ales Kate Winslet, care și-a arătat toată pielea doi ani la rând, au fost răsplătite pe măsură de colegii lor votanți. N-am văzut încă The Wife, pentru care Glen Close a luat Globul (Best Actress in Drama).
În încheiere, uite un altul care n-ar trebui dublat dacă s-ar face film biografic despre Bon Jovi..
Ce de semne și aici, măi, măi…
Tu ce părere ai? Spune-mi și mie!
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
