Observ de mai multă vreme că peste tot (cu sensul de „pretutindeni”) se vrea din ce în ce mai acut ca tu să nu mai fii deloc atent la finețuri, ți se atrage atenția în continuu cu glumițe vulgare despre cei care, „vezi doamne”[sic], au vreo putere asupra a ceea ce ai putea să gândești și singur, cu capul tău, adică…
[sursa: cleveland.com]
Această campanie nefastă nu a pornit de la momentul victoriei lui Trump în alegeri, aia a fost logică, iar la un moment dat am crezut și eu că era un pas mai bun pentru americani.
Nu, această campanie a pornit cam de pe vremea când a promis Obama că va retragele trupele din Iraq, iar de atunci s-au tot plimbat niște bani de la un stâlp la altul. Aș fi spus „de la stânga la dreapta și invers”, dar mi-aș fi arătat și eu ignoranța, sau duplicitatea, cum vrei s-o iei.
În Statele Unite nu există o demarcație clară între Democrați și Republicani, este mai mult o rivalitate bazată pe tradiție și marketing construit cu sloganurile potrivite. Banul a avut dintotdeauna aceeași traiectorie, de la tine la ei, de la buzunarul tău, la buzunarul lor. Ei sunt cei care cunosc exact ceea ce reprezintă banul, valoarea, expresia și puterea lui. Ei au folosit istoria pentru a justifica întotdeauna orice deviere a acestei traiectorii din cauza unor accidente minore, cum ar fi atitudinile așazis patriotice ale diverșilor lideri mai populiști. Toți aleșii americani au fost sprijiniți, sponsorizați, apreciați, aclamați și în sfârșit votați de aceași elită.
În România, după 1980 încoace, a început haosul. Un dezastru care a fost susținut de la începuturile lui de cei care l-au sprijinit pe Ceaușescu să rămână „în fruntea Partidului”. A fost „bine” până n-a mai fost. Ceaușescu a venit ca o respirație proaspătă după Dej, un funcționar care-i dădea raportul lui Stalin la fiecare câteva luni: câți a re-educat, câți a epurat, cât aur, cât petrol, câte oi, câte cereale pentru cauza socialismului, adică pentru sovietici.
Ceaușescu n-a fost singur, Ceaușescu a fost sprijinit ca să ia avânt de aceeași manipulatori de bani care l-au sprijinit și pe Lenin să prăbușească cu destulă ușurință Imperiul rus. Ceaușescu s-a declarat împotriva invaziei Sovietice a Cehoslovaciei în ‘68, dar în mai 1989 a încercat să facă un apel la membrii Tratatului de la Varșovia pentru a interveni în Ungaria după ce aceasta a „deschis” întrucâtva granițele cu Austria; în octombrie partidul comunist s-a transformat în „socialist” după ultimul congres, ceea ce a pus capac apartenenței la blocul sovietic. Ceaușescu a văzut ce se întâmplă în jur, dar a fost înconjurat de inculți și trădători. Acești pioni nu au libertatea de a fi numiți eroi ai neamului pentru că au contribuit cel mai direct la prinderea și executarea lui, deoarece nu s-au aflat „în solda” neamului ci a altor grupări.
Interesant e că nu numai cei care ascultau Europa Liberă îl detestau pe Ceaușescu, dar și ăia mai fricoși. Securitatea, armata „secretă” care s-a folosit de cel puțin o zecime din populație pentru a-i controla pe ceilalți, a fost, pe la vârfuri, aservită acelorași organizații sau grupări. O mare parte din populație era convinsă că Ceaușescu nu știa că produsele de bază erau restricționate și că dispăreau de pe piață după vizitele lui de „lucru”. Nicușor bea whiskey și arunca cu sticla de pereți cu ei amândoi de față, el se uita la seriale cu Kojak și mânca telemea cu roșii proaspete, așa că la fel ca De Niro și Meryl Streep, care, din palatele lor de cristal spuneau că dacă nu câștigă madam Clinton, America se va duce dracului, și el era convins că în România e bine așa cum e.
Întrebarea este: știa sau nu știa că nu prea găseai chestii, că toți funcționarii din alimentație și administrație furau pe rupte doar pentru că se putea?
[sursa: New York Times, Bettmann de la Getty Images]
În China, la un moment dat s-a crezut la fel despre Mao. Datorită faptului că Mao Zedong nu a fost executat, populația l-a „plâns” cu lacrimi adevărate sau din precauție. Revoluția „culturală” a distrus vestigii istorice fundamentale pentru omenire. Pedepsiții cu moartea, sute de mii de sacrificați, sunt un fel de mărunțiș aruncat pe altarul socialismului. Populația adormită (ne-trezită) s-a revoltat, ăștia cu cheile de la hazna (PS1) au luat măsuri pentru potolirea ei și au dat drumul la un circ cum nu mai văzuseră chinezii de pe vremea penultimului împărat. Au „arestat și judecat” public „banda celor patru”, adică au găsit patru țapi ispășitori pentru nepăsarea marelui conducător: ultima nevastă a lui Mao și încă trei înalți prelați ai bisericii comuniste. Poporului nu-i venea să creadă că Mao (PS2), tăticul lor suprem, probabil al doilea mare criminal după Stalin, știa la ce prăpăd erau supuși.
(Nu sunt sigur dacă Mao e al doilea sau primul, și el și Stalin au fost responsabili de moartea a zeci de milioane.)
După Dej și Ceaușescu (ambii cu programele trasate în altă parte), a venit Iliescu care s-a asigurat că România va deveni ghetto-ul care este acum. Iliescu a deblocat banii ocultei, adunați de pe spatele ignoranților de către predecesorul lui. Aproape imediat după „perioada” Iliescu, totul a fost praf în ochi. Ca și înjuratul George W. Bush, prea înjuratul Traian Băsescu s-a ales președinte tot de două ori. Din lipsă de consistență politică, ajutat de un anturaj execrabil, Băsescu a facilitat câștigarea cu brio a alegerilor Parlamentare de către PSD.
Proaspătul și tânărul președinte al mastodontului penal ajuns acum prim ministru, fostul procuror și „doctor” prin fraudă era la un pas mic să-i calce pe urme lui Băsescu în fruntea ghetto-ului.
Cei care au votat PSD la Parlamentare, l-au votat și pe Ponta ca Președinte. Petrecerea n-a durat mult, alianța rușinoasă între stânga vopsită de la PSD și securimea de la PNL s-a spart. Jivinele avide de putere de la PNL au intrat în „opoziție”. Ajutați de hipsterii adormiți care n-au catadicsit să voteze la Parlamentare, l-au instalat pe Johannis Președinte. Acesta și-a văzut chipurile de treabă, dar în loc să intre-n război cu Ponta, cum ar fi vrut PNL-ul și hipsterii, a lăsat-o mai moale. Procesul de inconsistență a României ca populație s-a concretizat. Căpșunarii din vremea lui Iliescu s-au naturalizat pe la ei pe acolo, copiii lor nu mai vorbesc românește, iar porțile poleite și gardurile vopsite ale occidentului au fost luate cu asalt de armate de spălători de vase și salahori nepregătiți să ia țepele pe care le-au luat. Unii mai „descurcăreți” au pupat ce funduri erau de pupat și au făcut și niște mărunțiș ca să aibă cu ce să se dea mari când vin la ei, la țară, la birtul din centru.
În țară însă, se „descurcă” funcționarii de la stat și angajații corporațiilor din energie. Sub 1% sunt antreprenori iar din aceștia probabil sub 15% fac și bani palpabili. Cu banii puși deoparte, își cumpără locuri în politică, unde o imunitate efemeră le poate facilita fraudarea mai departe a ceea ce a mai rămas din comorile ghetto-ului. Observă te rog, că mai sunt câțiva, nepomeniți, care sunt „bine” iar tu, cu siguranță că faci parte dintre ei.
De unde crezi că m-am ațâțat să scriu toate astea? De la niște linkuri de articole trunchiate, aruncate pe Facebook de persoane cu mintea mai înceată, fericite că au salarii de pe la diverși stăpâni. Dacopații care copiază fără rușine din alte trunchieri de materiale apărute pe situri susținute de membri care au supt la aceeași vacă ocultă, sunt luați de ignoranți drept izvoare de înțelepciune numai pentru că acele texte se asortează cu hlizelile la modă despre Dragnea și Dăncilă.
Românii au nevoie, chipurile, de persoane titrate care să le spună ce să gândească și cum să facă, pentru că așa au fost obișnuiți de-a lungul istoriei recente. Au nevoie de academicieni (PS3) scârbiți de nevolnicia conducătorilor, dar nu înainte de a-și fi umplut burdihanele și conturile.
Românul de rând nu mai citește, nu mai verifică (PS4) ce i se bagă pe gât, nu mai gândește cu capul lui. Omul „normal” se hlizește la glume proaste, se bucură de răul altuia și se pupă-n dosuri cu cei care-l fac să se simtă validat.
PS1: Hazna vine în limba română de la turcescul hazine, care înseamnă „comoară”, „vistierie”. La fel ca „rahat”, care în turcește înseamnă „ușor”, „ușurat”, „liniște” și care în româna argotică literară este asimilat cu mai puțin livrescul „căcat”, haznaua este locul unde se adună acest rahat/căcat… De ce?
PS2: Despre tovarășul Mao Zedong („Țe Dun”, cum îl știam noi atunci) poți să citești în cartea lui Jung Chang, Wild Swans: Three Daughters of China, de referință pentru o parte mai mare a istoriei îmbârligate a chinezilor.
PS3: M-am referit la prostia aia care sună cam așa: „Mongolii, ungurii, turcii, nemții, rușii nu au făcut românilor atât rău cât au făcut politicienii noștri în două decenii”. Acesta este un click-bait publicat de fițuica asta de internet, pe 30 mai 2018.
Sunt de fapt, niște fraze copiate dintr-un interviu apărut în 2012 în Jurnalul Național, aflat atunci în plină campanie anti-Băsescistă…
PS4: Interviul cu pricina a apărut în aprilie 2012, dar este copiat cu nesimțire de sclavii lui Voiculescu, din ziarul Cotidianul apărut la 4 ianuarie 2011. Articolul din „Jurnalul…” este aici.
Articolul original, din Cotidianul este aici.
Oh, iată și o diversiune apărută aici, sub titlul: Academicianul și istoricul celebru, Florin Constantinescu: “Politicienii postdecembriști au provocat românilor mai mult rău decât toți ungurii, mongolii, nemții, turcii și rușii.”
Ce semidocți, nici copy+paste nu au știut să facă, pe „faimosul academician și istoric” îl cheamă Constantiniu, membru corespondent al Academiei române din 1999 și membru en titre din 2006. Celebru? Eu nu-l știu, dar e drept că am fost cam plecat atunci, tu îl știi? A scris cartea O istorie sinceră a poporului român lăudată foarte nesarcastic de prea înalt cățăratul George Pruteanu, în ziarul Dilema, la vremea respectivă, prin ’98. Pruteanu a fost un oportunist cu vino-ncoa’ la masele troglodite care astăzi se distrează la inepțiile obraznice ale lui Mircea Badea și care pe vremea când mai trăia acesta, își luau picătura de „cultură” de la Doar o vorbă să-ți (săț-i) mai spun. Nu rețineau mare lucru, la prima țuică la bodegă uitau și cum îl cheamă pe domnul respectiv, propulsat în politică de PNȚ-CD și stabilizat (cum altfel?) în PSD.
Încheind paranteza cu lămuririle de mai sus, încerc să-mi spun și eu părerea. Știu că ți se pare că am fost prea succint în enumerări, culmea e că nu am terminat încă ce vreau să spun.
Așadar, hipsterii s-au supărat pe domnul Iohannis și au lăsat din nou PSD-ul să ia scaunele din josul tronului. Este drept că PSDeii, ajutați de profesioniști ai alegerilor, au avut cel mai bun pachet electoral între toți adormiții. Cu minciunele și slogănele spuse cu moderație și cu poze frumoase în prospecte, cu avantajul că se aflau deja la putere, au câștigat relativ detașat. A fost o diversiune à la Houdini, o misdirection. Adică, ei, cei de la putere, de ce nu începuseră din prima zi să aplice programul pe care-l promiteau în campanie, ci abia dacă erau realeși? PNL-ul s-a zgârcit și la mititei și la bere, dar deja se săturase lumea de ei, așa că s-a spart în trei, iar ramura strânsă în jurul lui Tăriceanu a făcut iar coaliție cu PSD-ul, căci părea evident că acesta va câștiga.
Citește, te rog și textul care urmează, publicat apăsat, cu litere îngroșate, de Moise Guran pe blogul său:
„În aceste zile doar strada contează cu adevărat pentru ceea ce urmează. Din păcate nu (mai) sunt decât două variante după decizia de azi a CCR. Subordonarea Justiției e un fapt juridic acum. Dragnea va numi procurorii, va decide probabil și ce anchete se (mai) fac. Nu, nu ale lui. Cu alea e clar. Va decide de exemplu dacă va fi cineva anchetat pentru fraudarea viitoarelor alegeri. E sfârșitul democrației, oameni buni! Fără nicio exagerare. Cealaltă variantă e o schimbare completă de paradigmă. Trebuie să schimbăm tot, să reconstruim democrația, să recâștigăm libertatea pentru care au murit oameni acum 28 de ani. E sfârșitul? Da, poate fi sfârșitul acestei lumi șchioape, a politicianismului de cumetrie, a oligarhiei corupte, dar totul depinde de Stradă. Doar Strada mai contează. Nu în weekend, nu o dată la două-trei luni! Astfel de mitinguri dau un mesaj slab, de înfrângere și resemnare. Zilnic! Până la căderea guvernului, dizolvarea parlamentului și apoi refacerea Constituției.” – Moise Guran
[Iar am întârziat!!! Mai observ că îl pomenesc pe Moise Guran cel puțin a doua oară, aici la mine, într-un interval relativ scurt. Ce să fac, l-am simpatizat cândva, dar în contextul acestui articol mi se pare cam isteric.]
De când Zmenta l-a dat jos pe Ponta (un articol pe care-l vei citi în exclusivitate în cartea pe care o vei primi cadou de la mine dacă te abonezi la newsletter), se crede că ieșitul în stradă rezolvă toate greșelile lăsate să ia amploare din lipsa de efort intelectual al celor care așteaptă totul mură-n gură.
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
