Nu mă uit la televizor prea des, nu sărbătoresc de sărbători, prefer altceva. O sărbătoare poate fi oricând, atunci când vrei tu, când te-ntâlneşti cu un prieten drag, când faci ceva frumos, când te bucuri, când ţi se împlineşte o dorinţă, precum şi în multe alte ocazii. Sunt multe de spus despre asta.
Sunt puţin dezorientat de latura obositor comercială pe care au început să o aibă „sărbătorile” oficiale, cu toată speculaţia legată de „tradiţii”, sau mai adânc, de „tradiţiile noastre creştine”. Datorită acesteia, Crăciunul începe prin noiembrie, de Paşti am fost îndemnaţi să-l „sărbătorim cumpărând” de la jumătatea lui martie. Ce să mai spun de para-tradiţionalul Valentine’s Day, cu ajustările comerciale de rigoare, cum că şi la noi se sărbătoreşte dinainte de Hristos, echivalentul se numeşte Dragobete, etc, etc…
Să revin la ceea ce voiam de fapt să spun în legătură cu televizorul… Nu mă uit prea des, am zis, pentru că nu mă interesează, în schimb am o slăbiciune, pe care prietenii apropiaţi mi-o cunosc, aceasta este Dansez pentru Tine. Am recunoscut întotdeauna că sunt subiectiv, dar este urât. Nu-i frumos să fii subiectiv, nu-i constructiv cel puţin, nu evoluezi. În subiectivitatea mea, încerc să fiu mai obiectiv decât alţii, care jurizează, de exemplu. Se pare că la emisiunea pomenită, contează din păcate mai mult cazul celui care concurează cu vedeta, starul care-şi revarsă celebritatea pe o persoană din mulţime, cu o problemă şi mai puţin talentul perechii, deoarece banii de premii ar trebui să se adune din voturile publicului, iar sponsorii să asigure salariile realizatorilor, gazdelor şi juriului. Restul sunt la soldă (balet, coregrafi, regie, echipa tehnică), ar fi normal, ei sunt „angajaţi”. Nu sunt sigur că este şi la Pro TV aşa, de fapt am impresia că doar sponsorii dau banii de premii. Era doar o presupunere logică, cel puţin pe undeva trebuie să mai existe şi câştig, nu numai cheltuieli acoperite de sponsori sau de studiouri. Subiectivitatea n-ar trebui să fie folosită de juriu, e destul că este publicul votant îndeajuns de subiectiv. Pentru public, când e mai simpatică vedeta, când e mai grav cazul, ei sunt cei care oferă zecile de mii de Euro perechilor din finală. Acum două sezoane au câştigat mimicile lui Moroşanu şi subiectivismul lui Patrichi, sezonul trecut a câştigat cazul acelei fetiţe care a dansat cu Strunilă iar „baletul Seling” a ajuns în finală datorită subiectivităţii grosolane a juriului (altfel, dacă ar fi ajuns la un al doilea duel, ar fi părăsit pe merit concursul, mai ales că balerinul ei profesionist n-avea nici cine ştie ce caz), căci acesta trimite la „duel”.
Văzând ediţia de vineri a lui Dansez pentru Tine, am observat şi că peste puţine zile, chiar a doua zi de Paşti, când la „televiziunea poporului” se produceau nişte manelişti în direct, la Pro TV ar fi fost marea finală a versiunii româneşti a altui concurs brandizat american, aici cu numele de Românii au Talent. Am fost curios şi m-am uitat, şi nu mi-a părut rău deloc. Mihai Petre se crede un fel de Simon Cowell autohton cu retuşuri, el îşi păstrează şi-şi „apără cu ardoare părerile”, dar nu a fost atât de supărător. Am văzut mai multe feluri de talent. În muzică sau voce, am fost impresionat de un băieţel din împrejurimile Bacăului, un Farinelli de 16 ani şi de o fetiţă de 8 ani, din Braşov. Ambii cu voci cum i-ar fi foarte util şi Paulei Seling să aibă. E drept că ea poate crede că are şi voce, dar mie, subiectivul de acasă, nu mi se face pielea de găină când o ascult. Nici n-o observ. În schimb, când i-am auzit pe copiii de care am pomenit, mi-au dat lacrimile.
Nu a câştigat însă talentul exprimat de o îndemânare nativă sau exersată, era şi greu să te hotărăşti cine ar merita să ia premiul cel mare, singurul, căci aici „the winner takes it all”, toţi finaliştii au un talent deosebit, cu excepţia câştigătorului. Acesta însă a flatat răpăind nişte slogănele şi nişte cuvinte cheie care merg foarte bine la poporul ăsta complexat al nostru, a pupat acest popor complexat de superioritatea lui indiscutabilă, care se minte singur şi a câştigat. Mi-am dat seama că ăsta este totuşi un talent. Şi mi-a plăcut, n-am fost indignat. Era normal aşa, până la urmă. E ca la calificarea pentru Eurovision (şi la asta mă mai uit), şi nu mă mai întind acum cu explicaţiile. Oricum, el era un „caz”, probabil n-ar fi avut nici un viitor după concurs, s-ar fi dus la Tataee de la BUG Mafia să-l ajute, iar acesta, după ce l-ar fi pus să-i facă pantofii, i-ar fi dat un şut cu pantofii lui lustruiţi acum, l-ar fi dat afară pe uşă, cu un şut acolo unde a pupat câştigătorul, poporul român.
Mai jos este clipul din semifinală al lui „Farinelli”. Dacă nu ştii ce-i aia Farinelli, caută pe google.
Am crezut eu că este clipul lui Narcis Ianău, dar m-am înşelat. Este doar portretul cu înregistrarea audio. Relevant oricum, de aceea nu-mi fac probleme :).
Nu prea am găsit poze sau alte surse video deocamdată, au cam fost retrase din cauze de „drepturi Pro TV” şi alte media, aşa că probabil vei fi nevoit şi să „savurezi fericirea” sau alte bazaconii publicitare, cu lame de ras, cum a trebuit să văd eu la absolut TOATE clipurile din semifinală.
Am schimbat sursa chiar acum, după mai bine de doi ani (31 octombrie 2013), aşa că mai pun unul, o pun pe fetiţă, din preselecţii. O cheamă Rebeca Maria Neacşu şi are şapte ani aici.
[update octombrie 2015: Am fost din nou nevoit să schimb codul, deoarece apăruseră „probleme de copyright” pentru cel care l-a pus inițial pe youtube :)]
Nu mai adaug niciunul, deşi aş fi vrut, pentru că cele dinainte nu se mai vedeau din cauza faptului că administratorii sitului PRO Tv au anulat posibilitatea de a lăsa clip-urile lor să fie incluse pe alte situri, deşi asta le-ar fi făcut mai multă reclamă. Probabil n-au nevoie.
Eu nu îți îndrept paşii către Alzheimer, să ştii că aspartamul, adică substanţa care e folosită ca îndulcitor de NutraSweet, adoptată şi de marea fabrică, creează ceea ce americanii numesc „brain damage” iar la noi îi zice „fericire”. Nu te îndemn să o savurezi. Eu te îndemn să treci pe un host administrat de tine, pe propriul domeniu. Vezi mai sus, pe banner, sau aici.
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2011 Ipoteze despre concluzii – Televizorul care face educaţie
[…] favoritul meu e “Krem”, un showman complet, care probabil va şti să facă ce a făcut Adrian Tuţu anul trecut, dacă nu se întâmplă altceva până atunci. Altfel, nu are rival, nici în marele […]