Am promis că voi scrie mai des aici şi iată că nu mă ţin cu totul de cuvânt. Intervine mereu ceva, cea mai mare prostie care intervine nu este demnă de a fi descrisă aici. Am făcut la începutul anului un ghid pentru Tsu, în trei formate: PDF, epub şi mobi, pentru a satisface dorinţa de cunoaştere a unora, dar şi pentru a-mi educa întrucâtva „copiii”, cei care şi-au făcut cont acolo prin mine. Nu am apucat să-l ofer încă, dar din alte motive.
[sursa: photodom.com]
Ghidul are patruzeci pagini şi este în engleză, cum se cuvine pentru toată mulţimea care vrea să devină membră a acestui site american. Diferenţa între a pierde timpul pe Tsu, sau a pierde timpul pe Facebook, este că pe acesta din urmă nu câştigi nimic, nici măcar experienţă. E drept că dacă te apropii de cincizeci de ani sau i-ai şi depăşit, Facebook-ul s-ar putea să ţi se pară chestia cea mai tare din parcare. Ei care îşi lasă icrele la tine pe computer, îţi găsesc de pe te miri unde, „prieteni” şi persoane cu care nu te-ai văzut de ani de zile. Rareori însă s-a întâmplat ca tu să vrei cu adevărat să te mai „vezi” cu aceştia. Cei cu care vrei şi merită să te vezi, îţi ies în cale cumva. Iar restul, nu prea contează, poate îţi sunt buni doar pentru marketing. În fine, să revin la drum, căci deraiasem.
Cu Tsu nu este aşa. Tsu cică împarte banii din reclame cu tine. Postezi ca peste tot, nu stă nimeni cu găleata de email-uri pe inbox-ul tău, ca peste tot, şi asta este ceea ce are bun. Pui conţinut (de preferinţă original, deşi asta e greu), eşti politicos şi lumea se bucură de ceea ce vede la tine. Ăsta este Tsu la prima vedere. La a doua, vezi la fel ca pe Google Plus un şuvoi de poze, unele mai frumoase, altele mai banale, fără explicaţii, fără credite, aşteptând să fie comentate, plăcute sau chiar date mai departe. Mai puţin conţinut serios, cine-i serios nu prea e băgat în seamă.
Sunt şi o grămadă de pompoşi care nu prea le au cu Social Media în general, ei dau sfaturi, sunt încruntaţi şi aşteaptă să fie periaţi. Scamer-ii se fac că donează bani pe la organizaţii umanitare, ba cu apă pentru saheluri, , ba cu sporturi pentru cei care vor să devină fotbalişti milionari organizaţii care nu îşi justifică activităţile în faţa ta, pentru o mână de dolari prăpădiţi pe care îi oferi şi tu acolo… culmea e că lumea chiar îi ia în seamă, iar ei fac şi bani.
Cum faci bani? Simplu, trebuie să fii cât de cât popular (să ai deja o reţea, căci degeaba pui acolo „de calitate” şi „original”, dacă nu vede nimeni ce pui), şi să fii activ. Mai şi „periezi” dacă e nevoie, oricum, o vorbă bună nu strică niciodată. E bine să nu încurajezi lipsa de calitate totuşi, sau practicile care nu-ţi plac. Adică dacă dai de vreun individ sau individă care nu-ţi plac, chiar dacă sunt „celebri”, mai bine îi eviţi decât să le sufli-n fasole. Lasă-i să se descurce singuri.
Ca peste tot, şi aici e plictisitor la un moment dat. Depinde şi de cei pe care îi urmăreşti sau cu care eşti „prieten”, dar chestile comice sunt virale peste tot, nu le găseşti numai pe Tsu, ba dimpotrivă, lumea ia cu sacul de pe Pinterest, imgurl sau Google Plus postând apoi pe Tsu, în speranţa că vor fi „luaţi în seamă” şi re-distribuiţi. Principiul e simplu şi logic, cu cât vede mai multă lume ce pui acolo, înseamnă că vede şi reclamele din sidebar, iar „câştigul” potenţial e mai mare, căci de la reclame vine banul.
Pentru că sistemul de „recrutare” pe Tsu este direct legat de link-ul cu care ţi-ai făcut cont, adică nu-ţi faci link pe Tsu pur şi simplu aşa, trebuie să dai un nume de utilizator care te-a trimis acolo, sau mai direct, să-ţi completezi datele direct pe formularul care îţi apare când ai dat click pe link-ul respectiv. Atunci devii „copilul” celui căruia i-ai folosit link-ul pentru a-ţi deschide un cont. Dacă şi copiii, şi nepoţii, şi strănepoţii tăi sunt activi, din ceea ce produc ei se adună şi în punga ta. Nu te aştepta la mult (asta nu înseamnă că nu poţi să faci chiar mai mult), dar cu puţin efort mai ales la început, vine ceva chiar palpabil. Sepresupune că, dacă ai o reţea de cinci mii (urmăritori şi prieteni la un loc) şi eşti activ, poţi aduna până la o mie de dolari pe an. Să faci cinci mii de prieteni nu-i greu, am scris eu în ghid ce şi cum. Cum ajungi să te faci plăcut este important, atunci vin şi banii.
Când ai strâns o sută de dolari, poţi să-i revendici.
O să mai scriu, o să mai şi răspund la întrebări, pentru a lămuri eventual ce este de lămurit, iar dacă te abonezi la newsletter, îţi trimit acel ghid în Engleză în formatul dorit, sau îţi dau un link de download, nu m-am hotărât încă.
Puteţi considera articolul ăsta un teaser, filmul, abia de acum încolo urmează. Aş fi onorat dacă ne-am „înrudi” pe Tsu, dă click pe invitaţia din sidebar, sau foloseşte-mi numele de utilizator (DanielMihaiPopescu) atunci când te înscrii „direct”. Baftă!
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2015 Ipoteze despre concluzii – Tsu, o mică prezentare
