A patra şi ultima parte din ciclul „Candidaţi la Preşedinţie 2014”, primul tur de scrutin.
Constantin Rotaru – Partidul Alianţa Socialistă
Constantin Rotaru s-a născut la 23 iulie 1955, în satul Lăunele de Jos, comuna Dănicei, județul Vâlcea, este anti PSD de când aceştia au absorbit fostul lui partid de suflet, Partidul Socialist al Muncii, partidul răposaţilor Ilie Verdeţ şi Adrian Păunescu. A înfiinţat atunci, în 2003, Partidul Alternativa Socialistă (PAS) pe care a vrut în 2010 să-l numească fără prea multă imaginaţie, PCR, care înseamnă exact ceea ce însemna şi până-n decembrie ’89. Nu prea s-a putut, pentru că fascismul şi comunismul au fost puse în afara legii în România, ca doctrine extremiste.
Nu el este ameninţarea stabilităţii din ţărişoară, Ponta e singurul fără scrupule urmat la mică distanţă de Diaconescu.
E cam de râs, a condus un Partid desfiinţat care s-a reînfiinţat cu aceeaşi denumire, datorită cascadoriei cu PCR. Au absorbit şi ei, PAS-ul, de-a lungul timpului nişte organizaţii tovărăşeşti mai mici, la nivel de celulă, sau la nivel de scară de bloc.
Zsolt Szilagyi – Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania
Şeful de cabinet al lui Laszlo Tokes la Parlamentul European, candidează la rândul lui, nu pentru preşedinţie, ci pentru dezbinarea maghiarilor din România. El s-a născut la 29 iulie 1968, la Oradea. Ca şi maestrul lui, nu vorbeşte corect româneşte. A declarat că împreună cu Hunor, au depus la tribunal aproape cinci sute de mii de semnături pentru validarea candidaturilor. Nu înţelege prea bine ce este întrebat când apare în public şi este un militant pentru autonomie maghiară în zonele locuite de ei. Cât pe ce să se aleagă europarlamentar în 2009, să-şi ia suta de mii de dolari pe an plus cheltuieli. Membru fondator al partidului din partea căruia candidează. Nu prezintă încredere nicăieri mai departe de Bihor şi nici acolo prea multă.
Călin Popescu Tăriceanu – independent
Tăriceanu s-a născut la 14 ianuarie 1952, este Capricorn ca doamna Udrea, deci un alpinist al puterii, în felul dumnealui, fără scrupule în alianţele pentru ciorba împărătească. Mi-l amintesc la negocierile Opoziţiei Unite, ale partidelor „istorice”, PNL, PNŢcd şi PSD-ul încă sub conducerea lui Sergiu Cunescu. Era alături de domnul Câmpeanu la masă, şi părea destul de competent în argumente. Apoi a intrat în afaceri, iar împreună cu prietenul de moşmondeli Dinu Patriciu, a rupt PNL-ul în două, înfiinţând PNL-Aripa tânără, doar, doar s-o mai împrăştia votul opoziţiei, totul în favoarea lui Iliescu.
[sursa: elle.ro]
„Schimbarea” din 1996, când a câştigat Convenţia Democratică, care avea trei partide liberale în ea în loc de unul, l-a prins în barca cea bună. Acolo, alături de Patriciu s-a opus vehement aderării PNL-ului legitim, condus atunci de Mircea Ionescu-Quintus, pentru că erau astfel forţaţi să se împace cu cei pe care până atunci îi înjuraseră. Domnul Tăriceanu se aliază doar ca să ajungă sus, pe o funcţie din care să-şi sporească averile şi să-şi ajute contra unui binemeritat haraci, toţi „fraţii” lui discreţi din ocultă. Dumnealui încă aspiră la un post de Prim Ministru, e tânăr, are tot timpul şi o grămadă de mijloace să tragă sfori. Aliat cu Băsescu pentru nişte alegeri, s-a aliat şi cu adversarii de până atunci, cu Iliescu şi Năstase, iar mai nou Ponta şi o întreagă clică de spălători de bani şi de dirijori de bani de la buget în diverse buzunare particulare.
El a fost tare supărat când a ieşit PNL-ul din alianţa roşie, aşa că şi-a dat frumuşel demisia şi şi-a făcut un partid al lui, aşa cum a făcut şi fratele tovarăş Meleşcanu cândva. În fine, cică nu-i recunoscut de tribunal, aşa că e nevoit să se dea „independent”.
Nu este independent, îi face jocul şmechereşte, lui Ponta. Probabil candidează cu bani scurşi de caracatiţa PSD şi întorşi ca fonduri electorale repartizate de guvern în mod egal.
Corneliu Vadim Tudor – Partidul România Mare
Cât pe ce să-l simpatizez pe Vadim la un moment dat, prin ’95, absolut conjunctural. Eram pe o terasă franţuzească într-o după-amiază, când îmi cad ochii pe o manşetă de ziar care se vedea la chioşcul de vis-a-vis de masa mea. „Ungurii din România au privirea aţintită spre Budapesta”. Mă ridic să-l cumpăr, era Le Figaro şi mă apuc să îl citesc, la început amuzat, apoi contrariat, spunându-mi: „Uite măi că avea dreptate cumva securistul ăsta”. Ungurii erau tare persecutaţi în România de atunci, noroc că mergeau des în Ungaria şi-şi luau mărfuri, directive şi speranţa că Ardealul va fi din nou maghiar odată.
[sursa: cinemagia.ro]
Dar n-a durat mult. El pare pitoresc, dar este un expert în a jigni şi scuipa, cu o forţă şi o tehnică deprinse de la mentorul său, Eugen Barbu. Aşa cum înjura şi desfiinţa tot ce era decent în cultură la Săptămâna, aşa a continuat şi la România Mare, care din ziar, s-a transformat în partid, probabil cea mai mare ruşine post „revoluţionară” din România. Altfel, frumos nume, „România Mare”, întreagă, cum a fost şi nu va mai fi vreodată, datorită sovieticilor adulaţi de Vadim Tudor în tinereţe, iar acum a Uniunii Europene, a Federaţiei ruse şi a tuturor frăţiilor subterane.
Am crezut la un moment dat că se va opune intrării României în UE, că are coloană vertebrală, că vede că nu la „democraţie” se alipeşte România, cum spunea dl. Pleşu cândva, într-un interviu de prin 2013. Spunea că astea „erau sarcinile” în ’90, UE şi NATO, mergeai pas cu pas. Păi normal, că după patruzeci şi şapte de ani de comunism aşa se vedea, că e frumos şi strălucitor în UE, iar dacă ne primesc ăia, vor trăi românii ca-n Franţa şi Germania. Trăiesc ei ca-n Franţa, e drept, ca ăia care dorm sub poduri, mai beau un vin de la cutie, mai înjură când pe unul când pe altul şi votează după cum le-a plăcut la chermezele candidaţilor la primărie, deputăţie sau preşedinţie. Dar nu, el, un ateu pretins creştin ortodox, la fel ca Iliescu, alt „liber cugetător” care nu ştia să se închine, dar se închina când erau ăia cu camerele pe el, s-a dus să pupe mâna papei de la Roma şi să vină să se mândrească şi cu o diplomă că ar fi făcut asta. Căci asta era datoria lui de europarlamentar, să se întâlnească cu papa Benedict al XV-lea.
La fel ca toată lumea care s-a perindat la conducerea României de după Ceauşescu încoace, a avut la rândul lui acelaşi obiectiv, să ajute la vinderea României.
Un tip doar ridicol, nici nu merită să mai vorbesc de el vreodată.
Elena Gabriela Udrea – Partidul Mişcarea Populară
Elena Udrea s-a născut la 26 decembrie 1973, la Buzău şi este o candidată controversată, cu atât mai mult cât este susţinută cu încăpăţânarea lui scorpionică de Preşedintele Băsescu. Este controversată pentru că e implicată la rândul ei în nişte mârşăveli cu bani mulţi şi mutaţi pe la nivel înalt, şpăgi de mai multe milioane de Euro. Avocat de profesie, s-a căţărat uşor uşor până la preşedinţia unui partid autohton, cam artificial, o desprindere din PDL, o manevră a lui Traian Băsescu, ca răzbunare că preferata lui, Udrea, n-a fost aleasă ca preşedintă a acestuia. Băsescu însuşi s-a spălat pe mâini de ei.
[sursa: expresspress.ro]
Măritată în bani, l-a ajutat pe tipul de care a divorţat, să facă şi mai mulţi bani. Noroc mult, cu o înfăţişare plăcută, a răzbit destul de bine, de la Buzău la Paris, apoi la Cotroceni, din PNL la PDL, Ministrul Dezvoltării Regionale și Turismului în Guvernul Boc, carnea de tun şi apa la moară a golanilor semi-agramaţi de la Antene, asta anulându-i acum orice şansă de a ajunge într-un eventual tur doi de scrutin. A strâns patru sute de mii de semnături? Păi cu măcar atâtea voturi ar putea influenţa câte ceva, dar mai vedem. Păcat. Nu are o campanie prea inpirată, cheltuie banii degeaba.
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
