Mai jos este traducerea articolului promis în postarea precedentă, despre Mircea Lucescu, apărut în ziarul turcesc Vatan (Patria). Nu am căutat articole mai directe sau din acea perioadă, pe când Lucescu era încă la Beşiktaş pentru că acesta mi se pare foarte concludent pentru a-mi sprijini spusele. Adnotările dintre parantezele drepte îmi aparţin. Ilustraţiile nu fac parte din articol, sursele sunt specificate.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Sunt momente când preşedintele unui club de fotbal sau administratorii săi, nu ar trebui să-l concedieze pe antrenor…
[sursa]
Pe un om care locuieşte împreună cu soţia sa într-o casă mică şi umilă, care de dimineaţă până seara studiază înregistrări cu jocul echipelor adversare şi le memorează tacticile de joc dezvoltând el însuşi tactici de joc, pe cel mai bun om din lume, toţi călăii din Turcia s-au adunat şi s-au aliat să-l alunge.
Scriu acest articol cu trei ore înainte de începerea finalei Cupei UEFA, la care mă voi duce să susţin echipa antrenată de Lucescu…
Lucescu a părăsit această ţară după ce le-a făcut campioane şi pe Galatasaray şi pe Beşiktaş…
În 4 ani, a făcut campioane 2 echipe diferite…
***
Când a făcut-o campioană pe Galatasaray, faptul că Fenerbahçe a pierdut campionatul a fost plin de „pete”…
La următorul campionat însă, când era la Beşiktaş şi Fenerbahçe a pierdut la 8 puncte diferenţă…
[aici Reha Muhtar se înşală, Galatasaray este cea care s-a clasat pe locul 2 la 8 puncte distanţă, Fenerbahçe s-a clasat pe locul 6 la 34 de puncte]
Poate n-o să credeţi că nu-l învinovăţesc pe Yıldırım Demirören [patronul clubului Beşiktaş] de plecarea lui Lucescu….
Nu…
Cel mai nevinovat de plecarea lui Lucescu din Turcia este Yıldırım Demirören…
Eu ştiu….
Am fost martor ocular…
Cu inima sângerândă a fost nevoit să se debaraseze de Lucescu…
Asta pentru că cineva anume din Turcia a hotărât că Lucescu trebuie executat…
Dacă n-ar fi plecat, ar fi luat nişte amenzi pipărate de la Federaţie, din cauza declaraţiilor sale…
***
În meciurile cu Sebat [Akçaabat Sebatspor, o echipă de mâna a şaptea] şi cu Rize [Çaykur Rizespor, o echipă din zona de la Marea Neagră dominată de lazi (o populaţie de origine georgiană din care face parte şi Prim Ministrul Erdoğan), echipa plantatorilor celor mai importanţi de ceai autohton], Beşiktaş s-a comportat de neînchipuit, era de nerecunoscut…
…
Preşedintele clubului şi administraţia şi-au dat demisia, Lucescu se comporta,ca şi cum ei nici nu existau cică…
Totul se întâmpla în mai şi iunie 2004…
***
Şi cu doi ani înainte s-a întâmplat la fel, atunci când i-a făcut campioni pe Galatasaray, s-a spus despre el: „Nu-i stă bine ţiganului ăsta român la Galatasaray… e un ţăran…”, să spui aşa ceva despre Lucescu care vorbeşte trei limbi străine ca pe cea maternă, i-au agăţat o tinichea de coadă şi l-au expediat…
N-am să uit niciodată ce s-a spus: „Cine-i Lucescu ăsta?… Un tip care a antrenat nişte echipe de mâna a doua din Italia… S-o faci campioană pe ditamai Galatasaray nu ajunge oare?”…
Asta se spunea când l-au concediat pe Lucescu la sfârşitul sezonului în care i-a făcut campioni pe Galatasaray, se înţeleseseră cu maestrul Fatih, cică… acum Lucescu a venit la Istanbul să joace finala Cupei UEFA… [Finala Cupei UEFA din 2009, a fost câştigată de echipa lui Lucescu, Shahtior Donetsk, cu 2-1 după prelungiri, la Istanbul, împotriva lui Werder Bremen]
***
Şi pe Galatasaray şi pe Beşiktaş le-a făcut campioane în 4 ani şi a stat liniştit în Turcia…
Federaţia se pregătea să-l pedepsească greu…
La Shaktar Donetsk, Lucescu lucrează de cinci ani…
Pe acel Shaktar ordinar, Lucescu l-a adus cu răbdare în situaţia să joace finala Cupei UEFA… Pe Galatasaray a făcut-o să câştige Super Cupa Europei… Pe Beşiktaş, de la o echipă destul de joasă, l-a adus să-şi lase semnătura printre cele mai reuşite echipe europene… N-a ajuns…
O fi fost din neglijenţă, o fi fost din lipsa de apreciere a magnificului, o fi fost din cauza călăilor, o fi fost pentru că şi-a pierdut toţi susţinătorii puternici, a trebuit să fie expediat…
***
Au ieşit discuţii şi despre compensaţiile care i se cuveneau de la Galatasaray „mai daţi-i 50 de mii de dolari” au zis, când au văzut că discuţiile despre ceea ce i se cuvenea au durat prea mult. „Ţiganul se tocmeşte şi pentru 50 de mii de dolari…” au zis după aceea pe la spate…
L-au considerat slab să se plângă, l-au întrebat „ce vilă vrei?” „Sunt cu nevasta, o casă mică şi un video, pentru a-mi studia adversarii îmi ajung”. L-au considerat „ieftin” [un chilipirgiu, cuvânt provenit tot din turceşte]…
Yıldırım Demirören i-a fost prieten apropiat… Nici n-a vrut să-l concedieze, însă în acele zile, biletul de plecare al lui Lucescu era tipărit de la capul Federaţiei de Fotbal…
***
[sursa]
Îmi amintesc acea zi în Ümraniye…
Eram de serviciu la administraţia clubului Beşiktaş…
Antrenorul lui Real Madrid, Del Bosque a venit să conducă acum echipa…
A venit acolo, în Ümraniye…
Au intrat în cameră, apoi [… Lucescu …] l-a pus la curent cu informaţiile despre echipă, a încercat să-l ajute…
Deşi pleca din Turcia cu o tinichea de coadă, şi-a făcut datoria faţă de clubul care i-a dat o pâine, l-a primit pe acest nou învăţător cald şi prietenos şi a vrut să-l sprijine…
Când l-am văzut plecând din Ümraniye, mi-au dat lacrimile…
Peste trei ore, mă duc pe Saraçoğlu să-l susţin pe acest „om între oameni” care a venit la Istanbul să joace finala Cupei UEFA…
L-au făcut ţigan, l-au făcut chilipirgiu, l-au făcut ţăran român…
Pentru că a spus „Nu mor caii când vor câinii”, s-au sculat să-l pedepsească, însă eu ştiu că toţi intriganţii care l-au muşcat pe la spate vor veni să vadă finala…
Lucescu îşi ia revanşa faţă de cine l-a lucrat în Turcia, prin această finală a Cupei UEFA de pe
Saracoğlu…
Ani întregi l-au căutat, şi cei de la Galatasaray şi cei de la Beşiktaş… însă data de azi va avea un înţeles mai important, este ziua în care Lucescu se va răzbuna pe stadionul Saracoğlu… [Şükrü Saracoğlu este stadionul echipei Fenerbahçe]
Asta eu o ştiu, însă să rămână la mine…
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Am făcut nişte afirmaţii despre fiţele din fotbalul turcesc, în articolul trecut. QED!
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2014 Ipoteze despre concluzii – Reha Muhtar despre Mircea Lucescu
