Nu am ajuns să public mai des aici, aşa cum am vrut, şi pentru că am evitat subiectele politice (nu din prudenţă, ci din plictiseală). Vreau însă să-ți spun nişte gânduri care sunt doar nişte ipoteze despre concluzii, iar tu vei înţelege despre ce este vorba, imediat.
A început sezonul patru de la Românii Au Talent, o ediţie care a început mult mai penibil decât celelalte. Fiind noi ajunşi doar la episodul doi, am să consider că mai este timp. În două episoade de „calificări”, am văzut doar două prestaţii de semifinală. Am văzut că juriul nostru nu ştie să folosească „joker-ul”, biletul pentru calificare directă, l-au dat la exact cei mai buni de până acum, personaje pe care le-ar fi chemat oricum în semifinale. Acesta se foloseşte pentru numerele „controversate”, pentru cei care în ediţiile din Statele Unite sau din Marea Britanie, nu iau cel puţin trei voturi din patru. La un juriu de trei, este imposibil să apară vreo neconcludenţă, întotdeauna vor exista cel puţin două voturi egale, care să determine rezultatul. În fine, au primit calificarea în mână numere cu trei de „da”, ceea ce este aiurea.
[sursa]
Smiley mi se pare mai adunat, iar juriul pare mai normal şi el. Andi Moisescu este mai liniştit şi mai puţin îngâmfat (adică e mult mai distant, ceea ce pare să-i sporească obiectivitatea), iar cel ce pare sforarul cel mai persuasiv de la Dansez Pentru Tine, Mihai Petre, chiar dă semne de simţ al umorului. Aici nu vorbesc în cunoştinţă de cauză, ci din zvonuri. Aş putea să le citez, dar nu are rost. Probabil acum au perfectat un scenariu în care un producător îi şopteşte în cască una sau alta, vreo vorbă de duh, pentru a ieşi din monotonia cu care ne-a obişnuit. Pentru Andra nu am nimic de zis. Încă nu are casa ei proprie de discuri. Sper ca şi la noi (comparativ cu ediţia americană, la ea mă refer) ei să fie plătiţi în funcţie de valoare. Nu prea îmi vine să cred. De exemplu, la AGT, premiul oferit de sponsori este de un milion de dolari, ceea ce pare mult. Dar prezentatorul, gazda din culise Nick Cannon, bărbatul lui Mariah Carey, ia treizeci de mii de dolari pe episod. Tot cu atâta este plătit şi Howie Mendell, fostul comic şi acum autor canadian, mai vestit pentru faptul că are sindromul ăla ciudat cu atinsul, cu microbii şi altele, o variantă a OCD (obsessive compulsive disorder). Unul este în juriu (care s-a mărit la patru, la fel ca în Marea Britanie), iar celălalt este un prezentator pe care producătorii îl mai şi „chinuie”, adică îl mai aruncă în apă, sau din aer cu paraşuta, chestii de astea. Vedetele, sunt cele mai importante, se pare că principalul „vedet” de acolo este plătit cu douăzeci de milioane. Noile achiziţii, Heidi Klum şi Mel B, au avut în sezonul care a trecut, câte cinci de fiecare. Nimic nu se bazează pe binefacere la AGT (mai improvizează ei pe la American Idol câte o strângere de fonduri pentru cei mai necăjiţi), şi tocmai de aceea se pare că pentru a face rating, este nevoie de o selecţie atentă a concurenţilor. Finala ultimului sezon nu a fost o şuşanea. Se pare că Howard Stern este în stare să influenţeze opinia publică.
Deci cine este „vedetul” de la noi? După „networking value”, ar trebui să fie Smiley, urmat de Andra, numai că nu cred că sunt plătiţi după asta. Mi-ar plăcea să ştiu sigur, doar din curiozitate. Din păcate şi Andi Moisescu, „echilibratul”, poate influenţa opinia din România televizofilă cu conturi pe Facebook. Un exemplu este „mentalistul” Gog, pentru care ediţia de la noi este de râs, de parcă ar fi trucată. În American Dreamz, chiar se sugera că iese câştigător cel ales de producător. Acela e film, cică în viaţă nu-i chiar aşa. Am folosit o ironie ieftină, pentru care acum îmi cer scuze. La americani, a ajuns în finală un băieţel care a făcut trucuri gen Gog, dintre care unele chiar spectaculoase, fără să pretindă că este „mentalist”, că citeşte gândurile şi-ţi poate influenţa opinia. A câştigat favoritul lui Howard Stern, un japonez a cărui prestaţie de „calificare” a ajuns „virală” pe youtube. În finală nu a avut cel mai complex număr, dar se pare că per total a fost cel mai bun, iar asta i-a adus milionul cu care a şi declarat că pleacă în Japonia, dacă-l va câştiga.
Mi-ar plăcea să fie şi la noi la fel, chiar la o scară de unu la cincisprezece (o aproximaţie în funcţie de populaţie), nu din spirit de imitaţie (doar acesta pare să aibe câştig, şi nu la bine, ci la rău). Mi-ar plăcea asta pentru a evita penibilul, din bun simţ şi respect pentru spectatori.
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2014 Ipoteze despre concluzii – Românii au talent, sezonul patru
Lasă un răspuns