Când am citit articolul lui Andrei Pleşu din Dilema Veche, am vrut să fac şi eu nişte comentarii futile. Se spune acolo că România este împărţită în două, între băieţii buni care se gândesc la popor şi cei răi, cei care vor să-l înşele şi să-l stoarcă de tot pe bietul popor.
Them or Us este un album al lui Zappa foarte drag mie şi prietenilor mei :). E doar o coincidenţă cu ce spune domnul Pleşu acolo, cică aproape la fel ca Alina Mungiu-Pippidi. Probabil, amândoi sunt nişte intelectuali băsişti şi plagiatori. Aşa ar spune băieţii buni, căci de gaşca lor e vorba acum când ei, cei care salvează România se află în sfârşit la putere. Îmi arăta Adriana astăzi un articolaş pe Bloomberg în care se spunea că România va renunţa cu siguranţă în 2014 la încurajarea producţiei de energie solară, nefiind prioritară. Aşa o fi ordinul, fraţilor.
Este totuşi în van să comentez şi eu, faptul că-i văd mai lucizi pe intelectualii luaţi în râs de Mircea Badea, Gâdea şi Ciutacu, pare şi este o pură coincidenţă. Uneori avem vederi asemănătoare. Domnul Pleşu este implicat politic, a trebuit să-şi exprime clar o poziţie. S-a spălat de câteva ori pe mâini, nici nu ştiu dacă „diplomatic”, însă în principiu nu este de acord cu nulităţile din tabăra Ponta – Antonescu – Voiculescu. Nu-i singurul care nu este de acord. Nu sunt cu ei, ba chiar sunt împotriva lor, iar împotriva lor nu înseamnă neapărat cu Băsescu, de PDL nici nu mai vorbesc. Dar oamenii de media de la Antene te împing pur şi simplu să-i respingi. Ai putea spune că au doar opinii diferite. Nu e cazul lor, pentru a-şi exprima acele opinii, sunt plătiţi foarte bine. Modul cum şi le exprimă este necivilizat şi jignitor. Poporul manelist de partea căruia se află ei, cei care se bat cu pumnul în piept că sunt patrioţi şi liberi în gândire, va începe din nou să mârâie, căci lucrurile nu se îmbunătăţesc, ba chiar se deteriorează, din ce în ce mai tare. Ei vor arunca în continuare pisica, iar poporul va mârâi tot la Băsescu, Boc, Pleşu sau Cartianu.
Nu m-am arătat de partea lui Băsescu, dar sunt deschis împotriva celor grupaţi în jurul lui Iliescu. Chiar şi Roman s-a întors cumva mai indirect la matcă. Acesta era cât pe ce să rămână în istorie ca om politic frumuşel care s-a remarcat de „revoluţie” şi care este o emblemă pentru România cea plină de intelectuali poligloţi, el find primul prim ministru care vorbea atâtea limbi diferite deodată. Dar atât. Va rămâne în istorie ca altceva. Tipul care a fost „prieten” cu toată lumea. Un prieten semidoct care mai mult dezbină decât îmbină. Este sau era „prieten” cu Dinu Patriciu.
Să-i fie de bine. Lui şi fraţilor lui. Alt praf în ochi.
Jerome Taylor, cel care îi plângea pe cetăţenii de etnie Rromă într-un articol din The Independent despre care am mai pomenit, în care-i numea ţigani încă din titlu, este corespondent religios al tabloidului, nu specialist în etnii reprimate. Scrie şi el la comandă, cum face şi Petre Roman. În următoarele două articole în care a pomenit de România spune totuşi că românii sunt băieţi buni şi remarcă ciudăţenia unor britanici care au făcut drumul invers şi au venit în România să ne ia slujbele… Majoritatea celor pe care i-a întrebat, au vorbit cumva de bine, realist şi ne-populist, cam aşa cum mai vorbesc eu de Turcia câteodată.
România este sub un papuc pe care-l simte toată lumea, mai puţin cei perindaţi pe la putere. Ei joacă în roata „democraţiei”, „azi sunt eu iar mâine eşti tu, dacă ştii unde să trimiţi haraciul” (haraç – în turceşte în original). Căţeii chelălăie şi se cred maimuţe.
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2013 Ipoteze despre concluzii – Ai lor şi ai noştri