Am făcut o greşeală ca „de tipar” în articolul trecut, datorată unui automatism. Poate nimeni nu şi-a dat seama. Eu am observat abia aseară. Am scris PSD în loc de PDL, în două-trei locuri. Probabil înseamnă că am făcut două-trei greşeli, nu una, dar eu o consider doar una pentru că am fost convins că scriu despre partidul respectiv, sau alianţele lui. Poate şi acum greşesc, ei sunt PD-L nu PDL, mă rog, nu contează aici. Până nu demult, nu făceam vreo diferenţă între ele, FSN a fost, FSN este încă, cu ceva parfum înşelător de PNL, din nou „aliaţi” de nădejde la putere.
[sursa]
Andrei Pleşu, scrie de o aniversare uitată, cea a morţii lui Constantin Noica. Pe 4 decembrie s-au împlinit douăzeci şi cinci de ani. A întârziat omul cu evocarea, au fost alegeri, am fost cu toţii „ocupaţi” cu altele. El a întârziat aproape douăzeci de zile, eu am întârziat o zi. Noica n-a apucat să se bucure de noul val de democraţie care a dat peste România după 1989. Dacă „dădea” peste România şi cu puţină minte, eram mai fericiţi. Ieri, s-au împlinit douăzeci şi trei de ani de la fuga cu elicopterul de pe fostul Comitet Central, a lui Ceauşescu. Până seara a fost „judecat” şi „executat”, deşi la televizor au spus că totul s-a petrecut abia de Crăciun. Am vrut şi ieri să scriu despre asta, dar am lăsat-o pe astăzi. Oricum, frumoase vorbele lui Pleşu despre Noica, la un moment dat mentorul său. Are dreptate, personalitatea lui Noica e dintr-o altă galaxie, prin uitare îl protejăm de lumea de acum.
Eu nu vreau să uit de ceea ce s-a întâmplat acum douăzeci şi trei de ani. Aş vrea să nu uite nici cei care citesc ce scriu, acum sau în general.
[sursa]
Tot ce voiam să arăt aici, este filmul lui Ujică pe care l-am salvat de mai mult de un an. Din păcate, versiunea integrală a fost retrasă din motive de plângeri împotriva unor „numeroase încălcări de copyright”, dar filmul este de găsit cu o calitate destul de bună pe fragmente, aşa cum se puneau pe youtube înainte…
Andrei Ujică este cel care împreună cu Şerban Foarţă a scris versuri pentru Phoenix, o formaţie de rock din secolul trecut. Măcar atât să se mai ştie despre ei, altfel sunt încă faimoşi pentru cancan-uri referitoare la cum au „fugit” ei din România cu ajutorul lui Covacs, care îi trece graniţa pitiţi în difuzoare. Ujică este acum „filmmaker”, adică regizor şi scenarist. Acesta de mai jos este un documentar care se numeşte Videograms of a Revolution, şi este scos pe piaţă în 1992.
[update septembrie 2015: am observat că s-a scos versiunea pe care am pus-o când am conceput articolul, așa că am schimbat sursa. Este întreg, dar vezi că începe cu adevărat abia după primul minut. Efectul este de autenticitate, așa a fost re-difuzarea de la TVR în 22 decembrie 1989, numai că pauza a durat ceva mai mult.]
[update 7 mai 2016: am găsit alt link cu acest video, deoarece și cel cu care l-am înlocuit pe cel precedentul a dispărut; sper să rămână mai multă vreme, pentru că Harun Farocki spune că vizionarea lui „la liber” îi încalcă drepturile de copyright, care or mai fi după ele după 24 de ani…]
Are un intro obositor, cu o tanti revoluţionară de la alimentara, nici nu ştiu dacă să mă minunez, ori să comentez. Nu ridiculizez pe nimeni acum, sunt doar uimit.
Continuarea cu articolele despre Orhan Pamuk, mai încolo, după dispoziţia pe care o voi avea. A scris Dilema ceva laudativ, tot de curând. Eu tot n-am să fiu atât de entuziasmat, nici despre cele scrise de prestigioasa revistă, nici în continuare, de domnul Pamuk.
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2012 Ipoteze despre concluzii – Revoluţie şi altele
