Iată ce mai afli dacă citești presa şi de prin alte părţi. Spuneam ieri că am să continui cu articolul din care a spicuit webmasterul de la Realitatea, dar am găsit ceva mai proaspăt, tot despre generalul în rezervă, Wesley Clark, sfătuitorul „controversatului nou premier al României, Victor Ponta, care a pornit o campanie de destituire a preşedintelui ţării” (închei citatul luat din articolul respectiv).
[sursa: o chestie care se numea „religiousintelligence.com, dar care se pare că a dispărut de pe piață]
Intermezzo, dintr-o veste publicată azi noapte în New York Times:
La Camp Ashraf, în Iraq sunt campaţi peste trei mii de iranieni care au reprezentat cândva o organizaţie paramilitară foarte puternică, constituită cu scopul de a răsturna guvernul din Iran. Prin anii ’70, după ce au omorât americani la Teheran (în criza ostaticilor, poate îți mai aduci aminte), Saddam Hussein le-a oferit refugiu, numai că ei sunt suspectaţi acum şi că ar fi luat parte la suprimarea kurzilor din nord şi a şiiţilor din sud. Sunt consideraţi indezirabili în Iraq şi vor azil politic. Unde crezi? În Statele Unite, bineînţeles (à propos de State, trecea o tanti mai supraponderală pe lângă mine pe stradă, ieri, şi-i spunea alteia: „La noi in iu es, avem parcari subterane, ce-i aşa de înghesuiala la voi?) Vor protecţie chiar dacă grupul este pe lista neagră a Departamentului de Stat pentru organizaţii teroriste (Mujahedinii Poporului). Ambasadorul Lawrence E. Buttler le spune că probabil se gândesc la Hawaii, apoi adaugă cu umor că nu crede că le-ar conveni să se „refugieze” politic la Guantanamo.
În ultimele trei luni, Ambasadorul Buttler, care este şi consilierul de politică externă al generalului Lloyd J. Austin al III-lea, comandantul militar din Iraq, s-a fâţâit într-un du-te vino între Ambasada americană de la Bagdad şi provincia Diyala, unde este Camp Ashraf, în apropiere de graniţa cu Iranul. Cu umor, dar şi cu duritate, încearcă să-i convingă pe refugiaţi să părăsească „fortăreaţa” şi să evite confruntările violente cu trupele de securitate irakiene. Greu de făcut, nicio ţară nu s-a oferit să-i primească (a murit Kim Jong Il, săracu’), iar ei refuză să se mişte. Ambasadorul le-a spus că ceasul ticăie iar americanii nu vor mai sta acolo o veşnicie, să-i apere. Aşa „neajutoraţi”, ca să pună paie pe focul greutăţilor ambasadorului, grupul posedă de fapt, o reţea de comunicaţii foarte bine finanţată, care a atras (fii atent!) figuri politice faimoase, ca Howard Dean (fost Guvernator timp de şase legislaturi, al Statului Vermont, şi la rândul lui candidat democrat la preşedinţie în 2004) sau Wesley K. Clark, generalul în rezervă, plătindu-i să țină niște discursuri în sprijinul lor, al grupului, alimentând nervozitatea domnului Buttler şi încăpăţânarea grupului de mujahedini.
Referindu-se la generalul Clark, ambasadorul Buttler îi întreabă: „Cât l-aţi plătit?”. „Ăsta nu se dă jos din pat fără 25 de mii de dolari”, adaugă dumnealui.
„La o primă vedere, se pare că aţi cheltuit uşor peste un milion de dolari în astea şase luni. Dacă aş face parte din consiliul vostru director, n-aş fi deloc mulţumit de rezultate. Aşa, vestea proastă este că eu nu stau decât cu voi la masă şi atât.”
Într-un interviu, generalul Clark a recunoscut că a fost plătit de grup, adăugând că asta face peste tot în lume, oferindu-şi părerile personale bazate pe mulţimea de ani în serviciul guvernului. La fel şi Dean, a recunoscut că a luat bani de la foştii terorişti.
Atât acum despre asta. Ca să închei, o fac cu spusele domnului ambasador Buttler: „Prevăd deja că Washington-ul nu mă va sprijini în decizia mea. Aici e doar otravă. E terorism. E Iran. E Iraq”.
Tu dormi liniştit. Românica e buricu’ pământului. Doar ştii asta, de la televizor.
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2012 Ipoteze despre concluzii – Aventuri mai noi