Prolog este primul articol de pe Ipoteze despre concluzii.
Doamnelor, domnilor şi domnişoarelor ! Urmează aventurile unui călător prin lume, lumea largă de afară, dar şi cea infinită dinăuntru. Gânduri şi impresii, cât se poate de politice, despre anomalia din jur.
START !
Arta a fost din cele mai vechi timpuri destinată regilor, împăraţilor, privilegiaţilor. Creaţia nu poate fi întotdeauna controlată, de aceea, au existat şi riscuri pentru creatori. Dar nu acesta este subiectul acum, ci faptul că arta, încet încet a început să devină accesibilă şi celorlalţi. Ceilalţi, au avut parte de la guvernanţi, de circ, nu de artă, precum şi de posibilitatea de a alerga din când în când după o pâine.
Am reuşit să ne întoarcem iar acolo, la pâine şi circ. Nu mai avem timp de artă alergând după pâine, în jurul cozii. Dar întotdeauna se găseşte timp pentru circ, circul cotidian, ne atrage atenţia, suntem educaţi să-l remarcăm, pavlovian „educaţi”.
Prolog – Un eseu
Ni se repetă continuu că „înainte” se bătea din palme. Erau şi roboţei, e adevărat, dar lumea a dat şi din gură, era excitant. Nu mai auzea nimeni motivaţia pentru care bătea din palme. Arta, la vremea aceea era accesibilă maselor, căci guvernanţii nu erau interesaţi. Asta-i nemulţumea pe artişti, ieftinătatea conceptului. Nu cred că erau conştienţi că nu mor de foame totuşi. Circul nu-i sustrăgea pe bătătorii din palme, iar aceştia au avut acces într-o mare măsură, la artă. Era căutată, se formau cozi la teatre, la librării, la cinema. Se vizitau muzee. Se cumpărau albume, se făcea contrabandă cu artă. Contrabandă, da, pentru un zâmbet, librăreasa îţi oferea pe sub tejghea o carte mult aşteptată, de care citisei în Romănia Literară că va apărea. Dădeai sute de lei pe un disc cu Jethro Tull, adus de vreun pilot sau marinar.
[sursa: 1X.com]
Ce se întâmplă acum? Teatrele, cinematografele dau faliment, librăriile au început să vândă boniboane, au apărut mall-urile cu produse care nu-ţi mai lasă timp pentru artă. După atăta alergat în jurul cozii, vii acasă şi dai drumul la circ, pe care-l savurezi ca pe o mâncare bună. Rari cei care au rămas cu reflexul de a cumpăra o carte, şi mai rari cei care găsesc timpul să o mai şi deschidă.
Ce s-a schimbat dragii mei, căci se bate în continuare din palme, se dă din gură la fel ca înainte, este că acum suntem atenţi, foarte atenţi la circ, iar artiştii sunt iar nemulţumiţi şi fac foamea, căci sunt neluaţi în seamă.
Prolog – La Final
Nu-s destui regi şi regine pe lume pentru a-i acomoda pe toţi.
Sunt „afară”, am acces doar la TVRi, de la „internaţional”, furnizorul oficial acum, de circ pentru românii din străinătate. Se fac „sondaje de opinie” ale căror rezultate se anunţă cu zâmbetul pe buze. „Prea multe emisiuni literare la postul dumneavoastră, noi cei de aici, am vrea să vedem mai mult divertisment când venim obosiţi de pe unde lucrăm”. Zeci şi zeci de astfel de mesaje, rezulatul fiind că nu mai vezi decât şuşanele şi „rapoarte economice” care arată cât de minunat e să investeşti în încă proaspăta membră a Comunităţii Europene. Am schimbat frumos stăpânii, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor.
Nu sunt un nostalgic, încerc să ofer un punct de vedere asupra anomaliei. Europa de Est a trăit experienţa unică de a se fi dat acces maselor la ceea ce era rezervat conducătorilor, stăpânilor. O anomalie. Căci şi artiştii visau, ca şi lumea bătătoare din palme, la piscine verticale, pe care poate acum le au. Oare?
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
Copyright © 2009 Ipoteze despre concluzii – Prolog
Ofelia spune
Trista lumea artistilor; era si un verset viata de artist noaptea vesel ziua trist. Arta naste din suferinta dar si din iubire, dar iubirea este si ea tot suferinta!ok asta ca o paranteza. Da, inteleg perfect despre ce suferinta vorbesti si e clar ca nu ne indreptam spre nimic bun pentru ca nu mai exista arta din suferinta ci doar suferinta din ignoranta!
Daniel Mihai Popescu spune
Eram eu cam „blue” când am scris articolul ăsta, un mic eseu ca multe altele…