Sper ca în anul care vine să scriu mai mult aici, ceea ce presupune să și fiu citit mai intens. Politica românească a început de multă vreme să mă plictisească, înseamnă că manipulatorii locali și-au atins scopul. Îmi place să studiez conspirațiile, dar nu mă las dus de nas de toate prostiile. 2015 a fost un an cu evenimente nenorocite care se vor repeta pentru că sunt lăsate să se petreacă, ba chiar împinse la maximum de cei cu adevărat responsabili și care pozează în apărătorii umanității. Aș vrea să nu spun „planificate”.
Oile se revoltă, se afișează cu pancarte și înjură „teroriștii”, Islamul și mai ales ISIS. Oile vor și ele război pentru că așa li se cântă din fluier.
[sursa]
Să te uiți la Spectre, ultimul James Bond și să treci peste „aventura” în sine! Este un film cu un subiect mai credibil și mai probabil decât Avengers. Acela te spală pe creier, în timp ce Spectre te avertizează de pericolul unei anumite centralizări. Mă feresc să nu divulg în avans despre ce este vorba într-un film pe care cu siguranță nu l-a văzut toată lumea.
Mi-am schimbat feed-ul, nu mai ești direcționat de feedburner, ci de feed-ul blogului propriuzis (http://romaneste.rodolfogrimaldi.com/feed/). Dacă nu ai făcut-o încă, te rog să-ți reactualizezi link-ul acestui sit în cititorul pe care-l folosești. Am pus în sfârșit la punct newsletter-ul prin MailChimp, care este declanșat de feed. Dacă public ceva într-o zi, vei fi anunțat a doua zi dimineață. Te rog să rămâi abonat, îmi faci o mare plăcere dacă citești ceea ce scriu.
Am văzut o serie de filme pe care probabil le voi discuta mai în amănunt pe Rodolfo Grimaldi Blog: Spectre, The Revenant, The Martian, The Intern, Flypaper, Criminal Activities, Trainwreck, The Ridiculous 6, Dragon Blade, The Escort, Spy, Danny Collins, Accidental Love, John Wick, Seventh Son, Cinderella, Paper Towns, Hard Eight (Sydney), Kid Cannabis, Everything Must Go. Aici nu spun decât foarte puțin. Am să o iau în ordine:
Spectre este aproape perfect, oferă o perspectivă mai largă asupra celor care se întâmplă prin lume. De înțeles ce se petrece printre rânduri, cine, ce, dar mai ales cum face ceea ce face.
The Revenant este un film perfect, realizat de multitalentatul Alejandro González Iñárritu care se pare că va fi nominalizat și anul acesta la Oscar. Este posibil ca Leonardo DiCaprio să ia în sfârșit statueta, doar este destul de freaky în rol.
The Martian este un film frumos, cu o idee superbă. Dacă-ți place Matt Damon, îți place și filmul, dacă nu, nu știu. Nu mi s-a părut spectaculos, ca Gravity, de exemplu.
The Intern este cea mai mare dezamăgire pe care am avut-o de o bună bucată de vreme. Am așteptat cu nerăbdare să-l văd, aproape uitând că este făcut de Nancy Meyers.
She is particularly in demand because she writes great parts in hit movies for adults. – citat de pe imdb
Nu am înțeles care a fost până la urmă target-ul acestei doamne. Ea însăși nu s-a documentat puțin în ceea ce privește „internetul ăsta”. În plus, subiectul, jocul, totul aproape este nerealist și foarte slab prezentat. Tanti Meyers nu este la primul sirop fără gust, filmul acesta vine aproape imediat după It’s Complicated (puține așa zis „comedii” pot fi mai nesărate), un film nici măcar nostim. Un film feminist în sensul modern, adică „cine nu este cu noi este împotriva noastră”. Nu recomand. Anne Hathaway și-a triplat numărul hater-ilor, probabil pe bună dreptate. Interstellar a fost începutul. Un film fără noimă a fost și precedentul Nolan, The Dark Knight Rises, dar acolo prezența ei era cel puțin exotică, iar ea a jucat bine.
Flypaper este un film din 2011 cu Patrick Dempsey și Ashley Judd, tot incredibil (adică nerealist), dar măcar reconfortant. Un soi de dark comedy cu parfum de frați Coen datorită perechii Tim Blake Nelson – Pruitt Taylor Vince.
Criminal Activities este un thriller cu John Travolta și cu băiatul din The Dreamers, Michael Pitt. Subiect inteligent, nu-ți lasă senzația că ai pierdut vremea.
Trainwreck este stupid, căci mă așteptam mai mult și de la Hader și de la Schumer, ambii cu un simț al umorului peste medie. Iar scenariul scris chiar de Schumer este plictisitor.
The Ridiculous 6 este scris de Adam Sandler, este o comedie zăpăcită și este reconfortant.
Dragon Blade este un film cu romani (adică din fostul Imperiu Roman, nu țigani), indieni, huni, chinezi, turcici, parți și probabil și alții. Luptele sunt regizate de Jackie Chan, iar critica este în general proastă. Este o combinație de Gladiator cu Kickboxer. Cică și Cusack și Brody au luat-o pe urmele lui Nicolas Cage… înțelegi ce spun. Brody este demențial în personajul pe care-l face. Mai frumos decât The Physician, asta ca să mă leg de subiecte istorice nerealiste după care s-au făcut filme frumoase.
The Escort este amuzant și nerealist, mai bun decât The Intern, mult mai bun. O damă de companie căreia nu-i place să fie numită prostituată, licențiată la Stanford, devine subiectul unui articol de revistă, pe care-l va scrie un sex addicted. Mă plictisește când întâlnesc această stupizenie iar și iar. S-a descoperit că nu este o „boală”. La fel ca homosexualitatea, reprezintă o alegere. Este stupid să amesteci alcoolismul și heroinomania cu pretinsa „dependență de sex”.
Spy este o comedie spumoasă și fără pretenții, cu Melissa McCarthy. Chiar și anostul Jude Law pare să aibă un dram de umor aici.
Danny Collins încearcă să-l reînvie pe Al Pacino care pare să-și ia rolul în serios. I se potrivește și nu pierzi nimic dacă-l vezi. Nevasta lui Warren Beaty cam exagerează, la fel ca și mult prea prezentul Bobby Cannavale.
Accidental Love este o comedie foarte bine jucată, chiar și de Catherine Keener ori Jake Gyllenhaal.
John Wick are o notă mult prea mare pe imdb. Trebuie să-l iubești pe Keanu ca să-ți placă. Când crezi că poate aduce cu A History of Violence combinat cu Eastern Promises (este exact ce am crezut că o să fie), îl vezi pe Keanu Reeves care se străduiește din greu să strice filmul cât poate și reușește cu brio.
Seventh Son este o fantezie reconfortantă cu vrăjitoare și exorcisme. Clasic, dar jucat bine în special de Julianne Moore.
Cinderella lui Kenneth Branagh este înobilată de prezența lui Cate Blanchett, impecabilă în rolul ei negativ. Lily James și Helena Bonham Carter sunt mai puțin convingătoare, iar restul bărbaților trece neobservat.
Paper Towns te ține legat și se dovedește a fi până la urmă dezamăgitor. Dacă se murea în el, măcar avea ceva, o justificare à la Virginia Woolfe.
Hard Eight este un film cu gambling, cu ceva love story, foarte bine jucat și previzibil. Nu prea are capăt, cam confuz, nu se dau explicații. Repet, este jucat impecabil de John C. Reilly și Philip Baker Hall. Samuel L. Jackson este mai puțin plictisitor ca-n ultimul prea tamtamizat Tarantino sau un stereotip ca-n Kingsman: The Secret Service, altă oroare bine cotată.
Kid Cannabis se pare că este reconstituit după fapte reale. Interesant. Românii n-au ce exemple să ia, ei se toarnă fiecare pe fiecare. Și ungurii credeau despre ei că ei ar fi poporul cu cei mai mulți turnători. N-au cum, românii îi depășesc mai ales ca populație.
Everything Must Go un alt film „serios” catalogat drept comedie doar pentru că este cu Will Ferrell.
Nu am putut să rezist mai mult de douăzeci de minute la mult așteptatul The Hateful Eight, al lui Tarantino. Nu am mai suportat dialogul voit violent și prețios în același timp. Poate am să pierd altă dată peste două ore și jumătate cu el, numai pentru a-l recenza pentru Rodolfo Grimaldi Blog. Este una din multele dezamăgiri, ca The Dark Knight Rises, Interstellar, Exodus: Gods and Kings sau The Intern, așa cum am pomenit mai sus. Actori „mari”, regizori megalomani și filme proaste în care s-au băgat bani mulți iar tu nu rămâi cu nimic, te simți eventual frustrat. Interstellar este jucat foarte prost de toată lumea, în special de McConaughey, care nu-și iese deloc din tipar. A încercat un „Ron Woodruff” (personajul lui din Dallas Buyers Club) și aici, dar nu prea se potrivea.
Am citit „Dacopatia și alte rătăciri la români” a lui Dan Alexe, am să scriu puțin despre ea într-un articol viitor. Este extraordinară. A propos de Dan Alexe, am văzut că Marius Chivu, un tânăr critic care se exprimă la Dilema Veche nu-l înghite deloc, deși nu este un troglodit intelectual ca Gâdea, Roncea, Roxin, sau Napoleon Săvescu, capul dacopaților din întreaga lume. El vorbește total neelogios despre cartea lui precedentă, „Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase“. Păcat, bănuiesc că este numai o diferență de gust, căci mie mi-a plăcut și aceasta.
Pentru mulți alții (nu pentru tine, sper) și ceea ce am scris eu mai sus poate părea scandalos…
La Mulți Ani, și să mai vii pe aici!
Te rog urmăreşte @PeRomaneste pe Twitter. Mai am @RodolfoGrimaldi și @TheYachtOwner, dar știu că e bine să nu ceri prea mult deodată, mai ales că acele conturi au un fel al lor de a se face remarcate în Social Media. Mi-ar plăcea să mă urmărești pe Facebook sau Instagram, vorbitorii de limba română au întotdeauna prioritate mai ales dacă găsesc o cale de a mă anunța. Aș fi onorat să te abonezi la newsletter completând formularul cu o adresă valabilă de Email. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat la acea adresă când public ceva. 😃
