La o mare, pe o plajă

beach in SW Turkey

L-am redescoperit zilele astea pe Amitav Ghosh, cel cu Palatul de Cristal. Făceam „curat" în Calibre şi mi-am aranjat o altă listă cu cărţi pe care vreau să le studiez în viitorul apropriat. Nu ştiu dacă voi avea timp pentru toate, dar am început ieri noapte Mareea Flămândă (The Hungry Tide) şi nu mi-a venit să o las, deşi a trebuit să şi dorm până la urmă. Abia aştept să o termin. Spun că l-am redescoperit, pentru că acum câţiva ani, într-o vară mult prea fierbinte în care am avut vrând-nevrând ocazia să cunosc în jur de trei mii de oameni într-un timp relativ limitat, am primit un pachet de cărţi „bune la citit"[sic] printre care se afla şi The Crystal Palace a lui Amitav Ghosh, ... [Continuare]

Ultima sută de metri a premierului Erdoğan

Elif Şafak

Când am scris nu demult pe Rodolfo Grimaldi despre recenta interdicţie a Twitter-ului în Turcia, nu m-am gândit că este posibil ca acesta să fie cântecul de lebădă al premierului Erdoğan. Eu atunci am scris din ceea ce am văzut exact în momentul respectiv, în presa turcă, nu m-am lăsat influenţat (poate doar inspirat) de Washington Post sau Business Insider, care au dat o amploare tabloidă evenimentului. Ei sugerau că premierul a „ordonat” blocarea Twitter direct instituţiei, mă rog, „autorităţii” respective. Autorităţi în comunicaţii sunt mai multe, iar ele acţionează „democratic”, în urma unor sentinţe date de diversele judecătorii de pace, unde este obligatoriu să se fi depus cel ... [Continuare]

Patriotisme ieftine

Birol Ünel şi Sibel Kekilli în Gegen Die Wand (Head On)

Aş scrie aici în fiecare zi, vă rog să mă credeţi. Am remarcat blogul Bogdanei Butnar, care a avut o tentă bilingvă la un moment dat şi, aproape exact ca Rodolfo Grimaldi, a rămas în engleză din motive asemănătoare, adică nu prea vedea unde ajunge cu el în româneşte, sau mai bine zis, „la ce bun?”. Absolut corect. Nu cred că motivele sunt toate aceleaşi, blogurile sunt diferite şi ca structură şi ca tematică. După ce şi eu am observat că nici măcar zece la sută din audienţa mea nu era din România, am început să scriu mai rar acolo. Spun „acolo” pentru că tema stil „revistă” a blogului, era (şi mai este) de natură să scoată în evidenţă toate categoriile, iar eu aveam una în româneşte, ... [Continuare]

Se supără Erdoğan, oare o să conteze?

Erdoğan in Vienna

Iată că cel care a pupat mâna lui Bush cel mic acum unsprezece ani şi care este un Taliban cu Rolex, a îndrăznit să spună câtorva lucruri pe nume, din punctul lui de vedere de fost imam, bineînţeles. La forumul UNAOC de la Viena, la care s-a dus şi Preşedintele Băsescu, un membru al acestei organizaţii care toarnă gaz pe foc şi bate apa în piuă ca să "legitimeze" ce este nelegitim, Erdoğan a ţinut un discurs mai plastic, pe undeva logic. [sursa] Legat de o asemenea poză pusă pe Twitter de un politician belgian "de dreapta", Filip Dewinter, la fel de răutăcios cum era cândva la noi Corneliu Vadim Tudor (căci dacă mai este tot aşa, nu am cunoştinţă) şi de incidentul "Mavi Marmara" din ... [Continuare]

Ai lor şi ai noştri

Petre Roman şi TRaian Băsescu

Când am citit articolul lui Andrei Pleşu din Dilema Veche, am vrut să fac şi eu nişte comentarii futile. Se spune acolo că România este împărţită în două, între băieţii buni care se gândesc la popor şi cei răi, cei care vor să-l înşele şi să-l stoarcă de tot pe bietul popor. Them or Us este un album al lui Zappa foarte drag mie şi prietenilor mei :). E doar o coincidenţă cu ce spune domnul Pleşu acolo, cică aproape la fel ca Alina Mungiu-Pippidi. Probabil, amândoi sunt nişte intelectuali băsişti şi plagiatori. Aşa ar spune băieţii buni, căci de gaşca lor e vorba acum când ei, cei care salvează România se află în sfârşit la putere. Îmi arăta Adriana astăzi un articolaş pe Bloomberg în ... [Continuare]