Se supără Erdoğan, oare o să conteze?

Erdoğan in Vienna

Iată că cel care a pupat mâna lui Bush cel mic acum unsprezece ani şi care este un Taliban cu Rolex, a îndrăznit să spună câtorva lucruri pe nume, din punctul lui de vedere de fost imam, bineînţeles. La forumul UNAOC de la Viena, la care s-a dus şi Preşedintele Băsescu, un membru al acestei organizaţii care toarnă gaz pe foc şi bate apa în piuă ca să "legitimeze" ce este nelegitim, Erdoğan a ţinut un discurs mai plastic, pe undeva logic. [sursa] Legat de o asemenea poză pusă pe Twitter de un politician belgian "de dreapta", Filip Dewinter, la fel de răutăcios cum era cândva la noi Corneliu Vadim Tudor (căci dacă mai este tot aşa, nu am cunoştinţă) şi de incidentul "Mavi Marmara" din 2010, premierul turc a spus în discursul său plin de bun simţ (de obicei e doar bombastic, acasă în Turcia) că "în lumea în care trăim, atacurile rasiste s-au înmulţit, terorismul a revendicat mai multe vieţi iar religiile şi sectele se poartă între ele cu mult mai puţină înţelegere. La fel, fascismul crescând din Europa este o problemă serioasă chiar pentru proiectul Alianţei Civilizaţiilor (AOC). Lipsa de respect faţă de musulmani din anumite ţări, răneşte conştiinţele. În unele ţări, vedem mai de grabă o alienare faţă ... [Continuare]

Ai lor şi ai noştri

Petre Roman şi TRaian Băsescu

Când am citit articolul lui Andrei Pleşu din Dilema Veche, am vrut să fac şi eu nişte comentarii futile. Se spune acolo că România este împărţită în două, între băieţii buni care se gândesc la popor şi cei răi, cei care vor să-l înşele şi să-l stoarcă de tot pe bietul popor. Them or Us este un album al lui Zappa foarte drag mie şi prietenilor mei :). E doar o coincidenţă cu ce spune domnul Pleşu acolo, cică aproape la fel ca Alina Mungiu-Pippidi. Probabil, amândoi sunt nişte intelectuali băsişti şi plagiatori. Aşa ar spune băieţii buni, căci de gaşca lor e vorba acum când ei, cei care salvează România se află în sfârşit la putere. Îmi arăta Adriana astăzi un articolaş pe Bloomberg în care se spunea că România va renunţa cu siguranţă în 2014 la încurajarea producţiei de energie solară, nefiind prioritară. Aşa o fi ordinul, fraţilor. [sursa] Este totuşi în van să comentez şi eu, faptul că-i văd mai lucizi pe intelectualii luaţi în râs de Mircea Badea, Gâdea şi Ciutacu, pare şi este o pură coincidenţă. Uneori avem vederi asemănătoare. Domnul Pleşu este implicat politic, a trebuit să-şi exprime clar o poziţie. S-a spălat de câteva ori pe mâini, nici nu ştiu dacă "diplomatic", însă ... [Continuare]

Orhan Pamuk – Prea mult!

Orhan Pamuk dând lecţii odiosului dictator sirian

Am citit "My Name Is Red" al lui Orhan Pamuk, acum câţiva ani. A demarat greu, nu mergea uşor, e o scriitură "poticnită". Apoi m-a "prins" şi mi-a plăcut. Nu mi-au plăcut în schimb, declaraţiile lui în presă. Eu citeam atunci Radikal, un ziar care nu are o vânzare de tabloid, este mai "bogat" în ştiri, mai stufos, are suplimente "culturale" şi se ocupă şi de evenimente din afara Turciei, fiind şi mai scump. În plus, nu prea are greşeli de tipar. Nu din chiţibuşărie o spun, dar multe altele nici nu dau importanţă acestui detaliu, mă izbesc pe mine ca "străin" şi probabil nu sunt singurul. E totuşi neimportant. Prin '97-'98 l-am cunoscut absolut întâmplător pe Etyen Mahçupyan, un jurnalist de la Radikal (atunci) care a scris şi un scenariu de film premiat pe la ei pe acolo, aşa am ajuns eu să citesc ziarul ăla, deşi nu mai avem aceleaşi "vederi". Nu există în toată Turcia vreo publicaţie serioasă cu care să-mi identific opiniile. Există nişte tentative de comics-uri care se apropie de ceva mai "serios" în acel mod neserios pe care-l avea cândva Caţavencu (sau Academia Caţavencu, nici nu mai ştiu), dar sunt pe cale de dispariţie. Presa în Turcia nu este "liberă". Armeanul Ştefan Timidul (mahçup, adică timid, cu sufixul ... [Continuare]

De prin presă

Fazil Say

Nu mai citisem Dilema Veche de vreo două săptămâni. Puţin mai devreme, văd acolo că Andrei Manolescu îi asociază pe Mircea Cărtărescu şi pe Fazıl Say ca fiind consideraţi figuri "incomode". Cărtărescu e "judecat" de televiziuni (de aia n-aş mai putea eu), iar pianistul turc Fazıl Say este "acuzat" de anti-islamism datorită unor comentarii pe Twitter. Ceva în genul "când apare un păduche, un hoţ sau un mitoman, observi că-i şi musulman"... Improvizaţia-mi aparţine, ca să nu-l copiez pe Manolescu jr. care se străduieşte să traducă un comunicat de la BBC, în mod cât mai autohton. Foloseşte probabil ca mine, Google Translate... Domnul Cărtărescu e "prigonit"? E mai mult numit, ba "băsist", ba "băsescist", ba "vândut", ba mai rău, nici nu mai spun. N-o să-l aresteze nimeni, n-o să plătească nici amenzi pentru asta. Cu Fazıl Say, un pianist destul de cunoscut, mai ales la turci, e mai complicat. Statul "laic" l-a acuzat pe prim ministrul Erdoğan pe vremea când era primar al Istanbulului, de pro-islamism, a făcut şi două luni de puşcărie care i-au lustruit "dizidenţa" şi a devenit ultra popular, mai ales pe la ţară şi în vestul sudic şi nordic. Ei? Acum e prim ministru, după ce i-a pupat mâna lui Bush, îl cam pupă Obama ... [Continuare]