Raiul păgânilor

N-au nevoie de myspace

Noi nu suntem păgâni, noi suntem dreptcredincioşi. Păgâni sunt cei ce nu cred în Allah (binecuvântat fie numele Lui). Suntem "laici", nu amestecăm. Avem un PM imam, băiat bun, educat la medresse, pupă doar mâna preşedinţilor en-titre din USA, precum şi a mentorului său "politic" interzis. Aaa..are el rolex şi se poleieşte cu Armani, dar de fapt e un băiat umil pe care l-au ales media şi noi, bineînţeles, căci din media ne educăm. Şcoala? Ha ha hahaha. E pentru proşti. Nu avem nevoie de şcoală, noi avem nevoie de bani. Mulţi. Ce frumos e la străinii ăştia, au bani. Vin la noi şi le place, căci noi nu suntem păgâni. Noi suntem "laici", nu amestecăm. Aici e raiul. E sărbatoare în noaptea asta, sărbătoarea de după Ramadan, care e o sărbătoare binecuvântată, cea mai mare. Dar noi suntem "laici" şi nu amestecăm. Am interzis porcăriile astea de pe internet, care întinează numele Profetului (binecuvântat fie numele Lui, căci pe el îl iubeşte Allah, Atoatevăzătorul, Creatorul). Acum ne bucurăm după postul Ramadanului, cea mai mare sărbătoare, Sărbătoarea Sărbătorilor, căci aşa e scris în Al Kuran, Cartea Cărţilor din toate cele patru trimise de Allah (binecuvântat fie numele Lui). Am interzis porcăriile de pe ... [Continuare]

Pas alergător

Cina cu pricina (2.bp.blogspot.com)

Am avut prilejul să trăiesc in preajma unui om care ştia sute de bancuri. Avea câte o gluma în orice situaţie, şi nu se repeta prea mult. La mese, el era sufletul acelei reuniuni. Avea talentul să reteze din faşă orice tentativă de artificializare a situaţiei. În prezenţa acestuia, o "discuţie" la masă, ca cea prezentată de premiatul nostru la Cannes în filmul lui de "amintiri", amintiri din epoca de aur he he, nici nu avea cum să aibă loc. Politicul, situaţia, erau ridiculizate şi eliminate. Rămânea esenţialul, viaţa, exprimarea talentelor. Şi toată lumea râdea, probabil mai atentă atunci. Căutând "bancuri" pe net, găsesc atât de rar ceva ce n-am mai auzit, zâmbesc, căci nu gasesc multe din cele "bune" pe care le-am auzit, mai adaptez. Eu adaptez. O fază este transformarea bruscă a miliţienilor în poliţişti. Bancurile cu miliţieni aveau savoarea tocmai în faptul ca ei erau "miliţieni", nişte tipi mai simpluţi care erau duşi în coloană la liceu pentru a fi "şcolarizaţi" in două-trei săptămâni, se numea "comasat". La şcoala lor de miliţie, erau istruiţi. "Instruiţi" de cei care-i plăteau, să uite. Şi, datorită acestor evenimente venite asupra lor, produceau în viaţa de zi cu zi motivaţia bancurilor respective, la ... [Continuare]

O veste bună

The little slumdog

Slumdog Millionaire a luat Oscarul azi noapte-dimineaţă. Azi noapte la noi, aseară la ei. Este prima oară când se câştigă în lupta cu fabricile. Este printre puţinele dăţi când aleşii au votat treji. Este un film făcut cu suflet de domnul Trainspotting. India pre-Ian McDonald, post-Vikram Seth. India lui Rushdie genialul hăulit de co-religionari. Sufletul, simplitatea, viaţa care merge înainte fără pompa pe care i-o dă circul. Şi dragostea, care este deasupra a tot. În Bombay dacă nu erai atent, călcai pe oameni acum vreo 20 de ani, oamenii pe care nu-i mai vezi căci ei înşişi încetaseră să existe. The slumdogs. Este un film care nu-ţi scoate ochii, nu trage de tine să vezi şi nu emite mesaje subliminale. Este o frumoasă poveste de dragoste. Se spun multe printre rânduri deşi fără să şocheze, filmul te răvăşeşte. Aventură, sărăcie lucie dar nu înăuntru, forţă, bani, mob şi mobsteri, gloata-roboţeii, manipulatorii, circ, realitate, iubire. Un film care nu face politică dar îţi arată politicul. Film făcut cu talent, jucat cu talent după care nu-i nevoie de discuţii, de bătut apa-n piuă. Un zâmbet, o lacrimă, alt zâmbet, mai plângi, mai râzi, în ritmul ăsta. A luat el şi Globul, dar acolo au votat ... [Continuare]