De prin presă

Pin It

Nu mai citisem Dilema Veche de vreo două săptămâni. Puţin mai devreme, văd acolo că Andrei Manolescu îi asociază pe Mircea Cărtărescu şi pe Fazıl Say ca fiind consideraţi figuri “incomode”. Cărtărescu e “judecat” de televiziuni (de aia n-aş mai putea eu), iar pianistul turc Fazıl Say este “acuzat” de anti-islamism datorită unor comentarii pe Twitter. Ceva în genul “când apare un păduche, un hoţ sau un mitoman, observi că-i şi musulman”… Improvizaţia-mi aparţine, ca să nu-l copiez pe Manolescu jr. care se străduieşte să traducă un comunicat de la BBC, în mod cât mai autohton. Foloseşte probabil ca mine, Google Translate

Domnul Cărtărescu e “prigonit”? E mai mult numit, ba “băsist”, ba “băsescist”, ba “vândut”, ba mai rău, nici nu mai spun. N-o să-l aresteze nimeni, n-o să plătească nici amenzi pentru asta. Cu Fazıl Say, un pianist destul de cunoscut, mai ales la turci, e mai complicat. Statul “laic” l-a acuzat pe prim ministrul Erdoğan pe vremea când era primar al Istanbulului, de pro-islamism, a făcut şi două luni de puşcărie care i-au lustruit “dizidenţa” şi a devenit ultra popular, mai ales pe la ţară şi în vestul sudic şi nordic. Ei? Acum e prim ministru, după ce i-a pupat mâna lui Bush, îl cam pupă Obama pe obraji. Cam aşa dar mai pe invers, se întâmplă cu muzicianul “anti-islamist” Say. E acuzat de statul laic, că ar face afirmaţii anti musulmane, anti “islamiste”, mă rog, cum “traduce” domnul Manolescu, ceea ce-i cam cu totul altceva. Pentru “anti-islamism”, un ayatollah va trebui să pună o fatwa pe capul lui, de câteva milioane de dolari, şi, la fel ca şi Rushdie, va ajunge şi el ultra celebru, sau cine ştie, prim ministru la rândul lui. Ce să spun, mă uitam că totuşi nu face prima pagină pe Hürriyet (care înseamnă “libertatea” şi “independenţa” în acelaşi timp, deci puteţi să-i spuneţi cum doriţi, numai că nu este nici pe departe un ziar compatibil cu Libertatea, ei se consideră “serioşi” şi “decenţi”, eu zic că au devenit la rândul lor un tabloid, altfel nu s-ar mai vinde. Turcilor le este ceva mai lene decât românilor să treacă de titlurile de-o şchioapă). Domnul prim ministru imam le “recomandă” kurzilor să se lepede de PKK, “să pună un zid” între ei şi organizaţia care le apără drepturile. Mă întreb eu, de unde mai au fonduri, dacă nu din cotizaţiile tuturor kurzilor. Aşa că nu Say este problema turcilor, ci doar un subiect de discuţie, à propos de Cărtărescu, dizidentul Antenelor.

Fazil Say

Fazıl Say


[sursa]

Apoi văd altă paralelă, pe care o face distinsul Peter Singer între bunica dumnealui şi femeile din Iran, iată cum: bunica s-a distins studiind matematica şi fizica la Viena, iar când a absolvit, în 1905, nu i s-a decernat inelul gravat cu iniţialele împăratului Franz Iosif (distincţia maximă a vremii, după autorul articolului), căci acesta nu mai auzise ca o femeie să “studieze”, pe când în Iran, cică femeilor li s-ar fi interzis de către peste treizeci de universităţi, accesul la peste şaptezeci de cursuri. Ghiciţi de unde “vorbeşte” confuz dar în cunoştinţă de cauză, prea distinsul domn Singer? Tot de la BBC. Hmm… iar miroase, dar mă abţin să mai comentez.

Doar domnul Pleşu ne descreţeşte frunţile de astă dată, nu traduce din telexurile de mâna a treia de la BBC, sau mai rău, chiar de pe site (oh, observ o modă asemănătoare pe Twitter, la românii de aici sau de peste Prut, să “trimită” pe situl britanic, ca referinţă, sau să pună link-uri direct de acolo), ci descrie întâmplări diplomatice imediat post revoluţionare, care-mi aduc din nou aminte de mândria naţionalist-laică a turcilor care “descind din soare” şi au inventat becul. Ca de obicei, domnul Pleşu stârneşte un adevărat forum prin comentariile la articol. Vorbesc domnule, românaşii, scriu, explică euforici, mândri că ei au inventat teatrul absurdului prin Eugen Ionescu, sculptura modernă prin Brâncuşi şi zborul cu avionul prin nenumăraţi alţii. “Europa este o peninsulă a Valahiei”, măi dragă.

Un video cu Fazıl Say. Frumos de tot, de pe vremea când youtube nu era interzis. Dar a zis Erdoğan în 2008 şi a mai făcut un val: “Eu folosesc youtube. Faceţi şi voi la fel!”
Fazıl este scris cu un “i” fără punct, care se citeşte “î”. Cum toate numele turceşti înseamnă ceva (la fel ca toate numele de altfel, în orice limbă), “Fazıl” înseamnă “virtuos”, este o variantă otomană a sensului respectiv, căci astăzi, s-ar spune “Erdemli” în loc de “Fazıl”. Iar “Say”, este imperativul de la “a număra”.

Urmăriţi pe Twitter. Nu greşiţi dacă o faceţi. Unii o fac şi cu sau dar e mai greu de comunicat acolo…
“Pe româneşte” e mai sigur! Nu e rău nici dacă ne “încercuim” pe Google+, însă cel mai sigur este să vă abonaţi la Ipoteze despre concluzii prin Email. Nu veţi fi abuzaţi, ci doar anunţaţi :).

Copyright © 2012 Ipoteze despre concluzii – Cronică de presă

Pin It

Spuneţi-vă părerea

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>