Viitorul Preşedinte şi nişte extrase din presă

Interesant cum aliaţii de ieri, acum sunt “duşmani de moarte” (mă amuză de fiecare dată cuvântul ăsta turcesc, folosit astăzi de politicieni şi manelişti). Este şi mai interesant că la ora asta, când erau aproape să aibă un preşedinte provenit din partidul lor, liberalii se aliază cu cei care în opinia prostiţilor cu televizorul, au “dus ţara de râpă” cu Emil Boc şi cu Traian Băsescu. Le place în opoziţie, le place şi la masă, au câştigat ei nişte alegeri aliaţi cu PDL-ul, acum nu cred că aşa ceva mai are şanse nici la următoarele. Ei cred că au realizat “marea unire a dreptei din România”. Ce gogoaşă…

Victor Ponta mulţumit

Victor Ponta mulţumit


[sursa]

După ce a fost propus de Consiliul Naţional al PSD şi votat în unanimitate (ce ne-americăneşte, măi măi) ca unic candidat la Preşedinţia României, Ponta şi-a anunţat candidatura cu surle şi ţimbale, într-o zi în care era “pe teren”, “în mijlocul celor care au nevoie, în mijlocul României adevărate”.

Degeaba se tunde ca Obama, programul lui a fost şi este “Jos Băsescu”. Zicea cineva de la Dilema (Dilema Veche, mă rog) că România nu se schimbă după ce se termină mandatul Preşedintelui Băsescu, tot la fel va rămâne. O cugetare foarte adâncă. Un băiat de la Adevărul (îmi pare rău că mie mi se pare că are faţă de securist, el poate nici nu are vârsta săştie ce-i aia), îl laudă foarte “obiectiv” cam nemascat. Mi-a adus aminte de o fază din “Pumnul şi Palma”… era prin ’68, imediat după după invazia sovieticilor în Cehoslovacia, când Ceauşescu a ţinut un discurs în Piaţa Palatului care “condamna” (alt cuvânt care îmi zgârie urechea) amestecul în treburile interne blah, blah, iar un ascultător, un “intelectual grizonat” din mulţimea adunată spontan, exclamă aparte: “Ce om, ce minte, câtă siguranţă! Mâine mă duc să mă înscriu în Partidul Comunist!”

M-am înşelat, tipul care a lăudat discursul lui Ponta este consilierul lui, Ion Sultănescu, probabil ştie ce este aia Securitate din moment ce afirmă (citez): “Dacă ar ajunge Preşedinte, România ar avea cel mai tânăr preşedinte din Europa, unul care avea sub 18 ani la Revoluţie şi care s-a format cel mai mult în post-comunism. În acest fel, după Iliescu, Constantinescu şi Băsescu (toţi membri PCR şi, cel puţin ultimul, şi cu disputate relatii chiar şi cu Securitatea), ar fi prima dată când România ar avea un preşedinte necomunist. Şi paradoxul pare şi mai mare dacă ţinem cont că PSD ar fi partidul care să îl susţină (adică, partidul care a fost mereu acuzat de relaţiile sale cu trecutul comunist). In timp ce oameni ca MRU (fost membru UTC), Macovei (fost procuror comunist) sau Iohannis (profesor îmbogăţit din meditaţii în perioada în care Sibiul era condus de Nicu Ceauşescu) nu se pot delimita de trecutul de dinainte de 1989… (mai continuă, dar am încheiat citatul)”

Nici nu-mi vine să explic stupizenia de mai sus. În fine, am să revin la individ, îl cheamă Sultănescu şi este mai mult decât consilier prim ministerial…

Am aflat de fapt din discursul ultra-populist al “candidatului” Ponta, că el îi asigură pe români că nu va fi ca Băsescu, că nu va ajunge niciodată să fie ca Băsescu şi că este creştin şi ortodox, credincios şi cu frică de Dumnezeul Ortodox al românilor, căci românii cei mai mulţi sunt ortodocşi, ca şi dânsul, nu că ar avea ceva împotriva altor religii, biserica trebuie sprijinită, iar zilele lui Băsescu sunt numărate.

E foarte urâtă, n-am vrut să mă refer la ea, dar e foarte, foarte urâtă, din toate punctele de vedere. În primul rând, PSD este în familia socialistă, care are tradiţii foarte vechi în lupta împotriva oricăror prejudecăţi, şi poate în primul rând celei religioase. Aşa e tradiţia socialistă încă din secolul XVIII, de la Revoluţia franceză încoace. Orice fel de trimitere, pasămite inocentă, pentru ca prin confruntare cu s-o spunem clar, cu domnul Klaus Iohannis, să-i dăuneze candidaturii lui Klaus Iohannis, este inacceptabilă. Este imorală, dar eu cred şi contraproductivă. – Petre Roman, alt fost aliat în campania “Jos Băsescu”

Cele de mai sus le-a spus Petre Roman când a fost întrebat ce părere are despre găselniţa lui Ponta cum că el este creştin ortodox ca tot românul. Se teme Ponta de Iohannis? Din păcate va ajunge preşedinte, nu văd ce se poate schimba, dumnealui este “pe val” acum, chiar aşa superficial şi maturizat pe parcurs (astea-s prostii, spuse tot de Sultănescu).

Între timp, domnul Pleşu ne îndeamnă să nu-l mai întrebăm pe dumnealui ce şi cum, ci dacă vrem să nu ne mai conducă şmecherii, să ieşim la vot şi să nu votăm cu viscerele, ci cu capul de pe umeri. Frumos. Deci ăsta este keyword-ul lui Băsescu? “Şmecher”? Păcat. Este mai bun decât oricare din candidaţii care s-au anunţat până acum, şi decât toţi la un loc. Ce faci însă când nu ai pe cine să votezi? Alegi răul cel mai mic? De ce să fie cineva obligat să nu poată să aleagă altfel decât “cu viscerele”? Când nu ai pe cine vota, nu ieşi la vot. Când toţi cei care ar vota cu capul vor face asta, se vor naşte şi întrebările esenţiale. Abia atunci poporul va decide: Dacă noi nu vă vrem pe voi, alegeţi pe alţii să vă reprezinte clicile! Oricum costă o grămadă, iar vouă nu vă pasă de banul public, e la cheremul vostru.

Tineretul se subţiază. Pensionarii mor la rândul lor. Ei, pensionarii cei invidiaţi că au venituri mai mari decât salariul minim pe economie, ei sunt cei care cu frică, dau bani şi la biserică şi răspund la toate comenzile care vin de la toţi care au marcată pe frunte pecetea idolului lor, “domnul Iliescu ne-a dat păine şi mâncare”.

 

Urmăriţi pe Twitter. Nu greşiţi dacă o faceţi. Unii o fac şi cu sau dar e mai greu de comunicat acolo…
“Pe româneşte” e mai sigur! Nu e rău nici dacă ne “încercuim” pe Google+, însă cel mai sigur este să vă abonaţi la Ipoteze despre concluzii prin Email. Nu veţi fi abuzaţi, ci doar anunţaţi :).

Copyright © 2014 Ipoteze despre concluzii – Viitorul Preşedinte al României şi nişte extrase din presă

Ultimul Padişah – Partea a cincea

Ipek Akpınar

[Partea a V-a şi ultima, a articolului despre ascensiunea politică a premierului turc, Recep Tayyip Erdoğan. Tot ce apare între paranteze drepte, îmi aparţine. Am fost cam în trombă, vă rog să-mi spuneţi dacă vedeţi vreo greşeală. Comentaţi, iar eu … [Citiţi articolul integral]

Ultimul Padişah – Partea a patra

Ergenekon

[Articol apărut în "Der Spiegel" la 4 august 2014. Aceasta este partea a patra. Tot ce este scris în parantezele drepte, îmi aparţine, sunt comentariile şi divagaţiile mele la articolul care, cum am mai spus, nu pare extrem de obiectiv] One-Man … [Citiţi articolul integral]

Ultimul Padişah – Partea a doua

Kayseri, oraşul prosper

[Mai jos, este continuarea articolului de ieri, apărut în publicaţia germană Der Spiegel, care se numeşte aşa cum vedeţi mai jos. După cum v-am mai spus, tot ceea ce apare în parantezele drepte, este comentariul meu, propriu şi personal, mai mult sau … [Citiţi articolul integral]