Somn de iarnă – Kış Uykusu – Winter Sleep

Tocmai mă uit la cel mai bun film al lui Nuri Bilge Ceylan, și-mi aduc aminte de o prostioară turcească pe care am văzut-o zilele astea, doar din motive sentimentale. Dar am să mă explic pe parcurs, poate. În materie de filme, fiecare are gusturi diferite, unora le place ca filmul să fie mai realist, altora mai fantezist. Rari sunt cei care vor să vadă ecranizări ale unor evenimente despre care știu de la televizor și să nu afle nimic nou, sau cel puțin să nu descopere acolo o perspectivă la care nu se așteptau, sau pe care doar o bănuiau (eventual).

Kış Uykusu - Prin Cappadocia, zona se numește în realitate Üçhisar

Kış Uykusu – Prin Cappadocia, zona se numește în realitate Üçhisar


[sursa: imdb.com pentru toate pozele]

Mie îmi plac filmele realiste, chiar dacă sunt „fantezii”. Când spun „realist” mă refer la dialog, la posibilitatea ca anumite chestii să se întâmple „ca-n viață”, jocul și limbajul actorilor să fie inspirat din ceea ce vezi în jurul tău, nu din Tarantino (care îmi place, nu zic nu) sau din Shakespeare. Tarantino e amuzant, e deja faimos pentru anumite figuri de stil, dar este ca și cum în loc să citești cartea, ai răsfoi „romanul” de benzi desenate, pentru că merge mai repede.

Kış Uykusu - Haluk Bilginer, Demet Akbağ

Kış Uykusu – Haluk Bilginer, Demet Akbağ

Serialele (de fapt telenovelele turcești de la Kanal D) precum și filmele turcești de lung metraj nu sunt de loc „ca-n viață”, sunt „pe lângă” și sunt niște exprimări ale unor aspirații pe care producătorii presupun că le-ar avea turcul de rând. Limbajul este uneori prea academic, alteori „prea ca la țară”, alteori exagerat „urban”, adică nimic nu este „ca-n viață”. Sunt excepții, precum filmele lui Nuri Bilge Ceylan, ultimul, de departe cel mai bun, Kış uykusu/Somn de Iarnă, fiind un exemplu bine nimerit.

Kış Uykusu - Melisa Sözen

Kış Uykusu – Melisa Sözen

Și în telenovele românești (nu mă uit de obicei nici la unele, nici la altele, adică nici la cele turcești, nici la cele românești, și nici la inspiratoarele valului, la cele sudamericane) se exagerează la fel, moldovenii sunt prea moldoveni, vorbesc cu regionalisme care nu se mai folosesc de pe vremea lui Creangă, țiganii sunt prea „colorați”, etcetera. Oh, ardelenii sunt „comici”, cunosc tipi care folosesc acel dialect deși probabil sunt descendenți de ardeleni care locuiesc în București, ori nici măcar, sunt ei înșiși „actori”, exact ca în telenovele.

Cannes 2014 - Quentin Tarantino, Uma Thurman, Nuri Bilge Ceylan. Cu poza asta, nici nu mai este nevoie de afiș

Cannes 2014 – Quentin Tarantino, Uma Thurman, Nuri Bilge Ceylan. Cu poza asta, nici nu mai este nevoie de afiș

Filmul s-a terminat, nu are „cusur”. Poate știți că acest cuvânt provine din turcește. Alt adaos lingvistic pe care aș vrea să-l fac este că titlul tradus mot à mot înseamnă „Somn de iarnă” dar se referă de fapt la „somnul” ursului iarna, adică are sensul de hibernare. Jucat aproape perfect (chiriașul „Ismail” făcut de Nejat Ișler are ceva exagerat la un moment dat, dar cu siguranță așa și trebuia să fie, altfel faza respectivă ar fi fost prea „moale”), regizat, produs cu mare artă, scris cu mare artă, vi-l recomand cu toată inima. E poetic, e subtil, e profund, are dialoguri reale, iar personajul principal interpretat de mult prea curtatul și prin afara Turciei, răsfățatul Haluk Bilginer, de exemplu în The Reluctant Fundamentalist din 2012, al Mirei Nair, aproape că „se scoate”. E și el om, are greșeli, poate fi și ridicol la vârsta lui, e destul de bogat ca să-și permită să fie superficial și nu e vina lui, cum spune la un moment dat. „Nici în rai nu este dreptate, în natură de ce ar fi…”

Am încheiat această scurtă prezentare cu trailerul.

PS: Prostioara pe care am văzut-o înainte nu cred că este demnă de pomenit, era un film turcesc mai prost decât o telenovelă, un „sirop” în care avea rol principal Mehmet Ali Nuroğlu, turistul din Kış Uykusu. Eram doar curios. Oh, era să uit, am mai văzut și Kurtlar Vadisi: Gladio – „Valea Lupilor: Gladio”, așa o chestie patriotico – action movie à la alea cu Mărgelatu, dar mai contemporan, cu pistoale, cu teroriști, cu conspirații… Știu ei ceva, dar aruncă cu praf în ochi la populație, ca să nu scormonească.

 

Urmăreşte pe Twitter. Nu greşeşti dacă o faci. Unii urmăresc şi sau care sunt tot conturile mele…
„Pe Româneşte” e pentru tine, vorbitorul şi înţelegătorul! Ar fi bine să ne „încercuim” pe Google+, însă cel mai sigur este formularul din sidebar, pentru newsletter, pe care aş fi onorat să-l completezi cu numele tău real şi o adresă valabilă de email şi/sau
să te abonezi la Ipoteze despre concluzii prin Feedburner. Nu vei fi abuzat, ci doar anunţat atunci când apare ceva nou :).

Copyright © 2015 Ipoteze despre concluzii – Somn de iarnă – Kış Uykusu – Winter Sleep


Dacă ţi-a plăcut articolul, te rog spune şi altora

Pepe și Fifi

Pepe și Fifi - Cristian Iacob, Mihai Călin

Am revăzut zilele astea, filmul lui Dan Pița din 1994, Pepe și Fifi care parcă voia să spună ceva la vremea când a apărut. Acum e doar istorie (nu atât de pură, ca una din categoriile mele de aici), și aia foarte voalată. Domnul Pița e un „finuț”, … [Citiţi articolul integral]

„Studenţii români sunt o componentă unică a familiei noastre internaţionale”

Adrian Chira, proaspătul ales Preşedinte al Societăţii Studenţilor din Universitatea Essex

[Articol preluat de pe situl Universităţii din Essex, UK., cam prea globalist pentru gustul meu, dar asta este... Deci, părerile exprimate aici nu-mi aparţin, articolul este un fel de replică elegantă la serialul transmis pe Channel 4 de care am mai … [Citiţi articolul integral]

Ticăloşii lui Şerban Marinescu

Dorel Vişan

Ticăloşii este titlul unui film românesc, adaptare, sau "inspiraţie" după un roman "modern" al lui Dinu Săraru. Regizorul, un răsfăţat, deoarece observ că mulţi actori consideraţi mari, se înghesuie să joace în filmele lui, nu foarte bune, dar nici … [Citiţi articolul integral]